un pic mai sus

Viata mereu te surprinde cu ceva…frumos, altfel, orbitor, scarbos, nebunesc. E important sa faci cat mai mult asa cum simti, sa-ti urmezi visurile si sa nu lasi timpul sa treaca prin tine, fara sa ramana putin si in tine.

Azi mi-am dat demisia. Nu sunt prea afectata pentru ca de mult imi doream sa plec de acolo.

De ce ? Simteam cum ma seaca fiecare minutel petrecut pe scaunul ala, cum creierii mei se izbesc de cutia craniana, cum sinapsele dintre neuroni se petrec lent si prelung, fara a mai ajunge la capat, cum mintea mea zboara, fara rost, la jumatatea de pat din camin, la mancarea de acasa, la niste brate calde si ocrotitoare…

Acum quo vadis ? Pai..nu prea stiu..vreau sa fac lucruri pentru mine, lucruri care sa merite, lucruri noi, sa cunosc oameni noi, sa invat chestii noi. Deja am inceput (acum cat m-o tine? This is za question…).

Si vorbeam cat de ciudata, taioasa, adrelinoasa, surprinzatoare e viata. Saptamana trecuta ma incerca cea mai shitoasa stare, iar saptamana asta parca radiez.. Poate credeti ca starile astea extreme sunt pacatoase si in neregula. Sunt normale. Simti ca viata e frumoasa, doar dupa ce ai realizat ca poate fi si urata…De asta apreciez si uratul..el e masura a tot ce iubim…Uratul e barometric.

Incepe o noua etapa...simt ca am trecut la next level. Prostii..Poate, dar ce bine e!

Ps: La multi ani pt cineva ffff drag mie!

Uneori e urat si afara, si inauntru...

Mi se scurge asa picatura cu picatura viata si eu nu fac nimic sa o mai pastrez langa mine, sa o fac sa merite cu adevarat...Sau incerc cu disperare sa-i dau un sens, dar nu ma regasesc nicaieri ? Nu stiu ce vreau, nu stiu ce o sa fac, doar imi spun..e un simplu blocaj existential. Numai sa nu se termine prea tarziu.

Intotdeauna se poate si mai rau...

Navigam asa intens, ca un internaut impatimit si cand colo peste ce dau..un articol gen: "Sa moara si capra vecinului". Cititi si amuzati-va!!!:)) Io asa am facut. Deci, crezi k jobul tau sucks? Think again!!! Ai incercat urmatoarele delicii?

"Doctor de fertilitate" pentru bureti

Fisa postului: principala responasabilitate a executantului este sa staea cu o seringa in mana timp de 10 ore pe zi, la un institut de cercetare din desertul Nevada, timp in care sa injecteze seruri care sa sincronizeze ciclurile reproductive ale buretilor. Ti se pare greu? Poate da, cand vei afla ca programul ia sfarsit pe la 11 seara, cam pe la aceeasi ora la care ies crotalii la vanatoare. Cu putin noroc, poti ajunge acasa intreg si teafar. Asta ca sa nu mai spunem ca salariul este de 15 dolari pe ora, iar beneficiile incluse in pachetul salarial includ o cana de cafea dimineata.

Ucigas de pui

Fisa postului: la ora 4,30 te imbraci in salopeta, la gandul ca ai de rupt in acea zi gatul a 170 de pui. Nici un minut nu trebuie irosit pe activitati inutile si neprofitabile, asa ca esti pus sa tai ghearele, in cazul (ne)fericit in care puiul nu s-a nascut mutant fara gheare. La sfarsitul unei zile de lucru mirosi a sange amestecat cu pene. Imbalsamat de aceasta mireasma atipica te indrepti spre casa, unde ai toate sansele sa iti risti casnicia cu greu incropita tocmai din pricina blestematului tau job... Salariul ajunge la 11 dolari pe ora, adica aproape un dolar gatul de pui rupt. Dezavantajul acestei slujbe este acela ca cei care stau la curte, chiar si cand vad puii vecinului ciugulind cuminti, le iau "piuitul" din instinct.

Degustator de ciocolata

Fisa postului: Probabil ti se pare un job de vis. Cine nu ar vrea sa-si petreaca ziua intreaga infruptandu-se cu bunatati? In realitate, sunt foarte putini cei care fac fata unui astfel de job. Primele zile sunt cu siguranta raiul pe pamant, dar pe masura ce trece timpul si vei avea de gustat tot mai multe si mai rele tipuri de ciocolata (nu-ti inchipui ca tot ce e bun ajunge direct la tine), in timp ce vei castiga pana la 15 kilograme in plus, iti vei reconsidera cu siguranta alegerea.

Controlor de calitate pentru hrana pisicilor

Fisa postului: Oricat de mult ai indragi patrupedele, aceasta slujba ti-ar putea da peste cap serios sistemul de valori in ceea ce le priveste. Sarcinile angajatului includ selectarea impuritatilor, gruparea acestora, testarea calitatii „meniului” pisicesc, si, nu in ultimul rand, „adulmecarea” adanca a preparatului pentru a-i verifica prospetimea.

Ziua fericirii

Sa va spun o poveste…

A fost odata ca niciodata, de fapt, este si traieste chiar acum, poate esti chiar tu…un om. Nu un print, nu un astronaut, nu un autopsier sau un copywriter. Pur si simplu un om. Si omul asta avea un vis mare, sa faca ceva ce nu a mai facut nimeni inaintea lui. Si asa cu o frenezie nebuna a inceput sa caute…de ce ar mai fi nevoie pe pamant ? Ii intreaba pe prieteni, cam ce si-ar dori ei asa cel mai mult…toti, pai BANI, frate, ce ma mai intrebi? Pe el nu-l ajuta asa mult raspunsul asta, pe prietenii sai ii dureau undeva de cautarile lui cam inutile..si-i tot repetau, fa si tu ceva practic, o sa mori de foame cu gandirea asta utopica. Ce vrei sa inventezi : o masinarie de desfacut melci, o dracie zburatoare, un cyborg, o pastila magica ca sa nu mai dormim ? S-a gandit el mai bine si a vazut ca pe el nu prea s-a intrebat cam ce lipseste pe lumea asta. Intr-o noapte, pe cand se intorcea cu metroul acasa, in vagon se afla nelipsitul cersetor…care dupa ce rosteste scriptul induiasator, trece cu mana intinsa pe langa el. El nici nu-l baga in seama…pana cand, langa el, un tip ii intinde o moneda. Cersetorul ii raspunde scurt : Sa fii fericit !

Atunci eroul din povestea noastra se trezeste brusc din reverie si un evrika expulzat brusc apare pe chipul sau. Apoi, ca un om care a gasit cheia de la toate misterele, se strecoara grabit in camaruta si incepe sa printeze cu disperare, chiar si pe foile scrise pe jumatate. Imparte foi pe toate stradutele, pune si in casutele postale, pe pragurile caselor…Foile se termina..El se intoarce acasa si asteapta cu nerabdare dimineata !!!

A doua zi, orasul impanzit cu foi, pe care e scris mare, cu litere cam sterse si colorate : « Azi e ziua fericirii !!! Bucura-te cat poti tu de mult ! « Omenii trec grabiti, se uita asa in treacat pe foi, unii zambesc, altii arunca vorbe de genul, ‘alt nebun !!!’ sau ‘cum sa fiu fericit, cand am atatea pe cap !’. Omul, care fusese prea visator se gandise intr-un moment de duiosie atotsuficienta, ca asta ar putea aduce o schimbare, dar se gandise numai la sine, uitase de ceilalti oameni. De fapt voia sa fie el fericit, incercand sa-i faca pe ceilati feiciti macar pentru o zi. Se gandeste mai bine, si murmura deznadajduit : Suntem prea egoisti, pentru a mai fi fericiti! Stie ca nu va fi niciodata fericit, pentru ca singur nu poate fi fericit si nici nu va putea schimba lumea. Doar el insusi e un mare egoist. Apoi i se face foame si pleaca. Maine doar are interviu…a aflat ca, desi n-a terminat facultatea, se castiga bine spaland morti. Si pana la urma, who gives a shit about your happiness?

Noapte buna, narcolepticii mei!

Altfel

Cu totii vrem sa ne implinim cumva…Si fiecare dintre noi isi gaseste implinirea in altceva, poate ca acel ceva e denumit generic prin aceleasi cuvinte : iubire, bani, fericire, job…dar e mereu altfel ! Asta pentru ca noi toti suntem diferiti.

Omul e cea mai ciudata fiinta.

Cand eram mai mica obisnuiam sa cred ca oamenii arata tare ciudat. De ce sa avem doi ochi, doua maini, doua picioare ? De ce nu doua guri, doua nasuri, o ureche si un ochi ? Am vorbi mai mult, dar am auzi mai putin si am manca, am mirosi, am saruta, am respira dublu…

Ne-am obisnuit cu celelalte vietuitoare din jurul nostru si ni se par firesti trasaturile lor.

Eram mai acum cateva zile cu cainele meu..si ma uitam la el cum face giumbuslucuri, cum se alinta..si deodata i-am intalnit ochii…ma reflectam asa cu totul in cercurile alea negre. Si atunci m-am gandit, oare cum ma vede cainele meu, nu-i par odioasa, gigantica ? Dar m-am linistit repede…nu prea gandeste el !!!Ei, faza e ca ne-am obisnuit sa comparam totul cu noi, si nu invers..noi suntem etalonul si de aceea n-am avut probleme legate de modul in care suntem plamaditi… Suntem doar altfel…Altfel prin ratiune, prin sentiment, prin gene. Dar, suntem asa cum trebuie ?

Intrebari inutile, spuneti si aveti dreptate. Mie imi place sa mi le pun. Gasesc un raspus (sau incerc sa intuiesc unul) si apoi uit de ele. Dar stiu ca am asa un raspuns..pentru orice eventualitate. Cea mai buna intrebare, dupa mine, e : care e rostul meu in viata ? Dupa ce gasim un raspuns, si, de preferat, sa nu-l uitam prea repede, ne putem considera pe jumatate impliniti.

Sensul meu in viata e sa dau vietii mele un sens…Trebuie sa mai descopar cum…

Pentru fiecare e insa un alt sens, mereu altfel…

SHIT

E un cuvant urat..sa nu vorbim despre procesul de obtinere, sa vorbim despre lucrurile care se descriu cel mai bine cu acest cuvant…Sa zicem (ma refer asa in general, nu la persoana mea, in mod deosebit) : am o viata de kkt, am vazut o toala de kkt, io sunt de tot kktul…Intreaga noastra existenta graviteaza in jurul kktului. Am putea spune ca a aparut un nou curent: shitismul. Teoriticianul shitismului ar putea fi oricine, toti ne dam zilnic cu parerea despre shit sau, hai sa vorbim romaneste…Acest cuvant ar putea tine loc, fara probleme, semnelor de punctuatie: virgula, cratima, punct si virgula etc.

Chiar si cel mai destept om de pe pamant (cel care a sarit cu punga, in loc de parasuta –nush daca stiti bancul- e vb de Bush), a zis : ‘SHIT HAPPENS ALL THE TIME’. E clar! Nu ne putem opune shitului…e ceva inevitabil…Asa ca nu mai are rost sa ne miram, shitul e omniprezent…

Eiii, cut the shit !!!

De ce NARCOLEPTICUS?

Imaginati-va un ochi scos din orbita, atarnand cu un firisor albicios, semigelatinos de lacasul gol, intunecat, sangerand. Celalalt ochi priveste neputincios bila spanzurata. Un ochi panicat si altul pendulandu-se nestiutor. Miscari oscilatorii, grabite, apoi o clatinare subreda, un elan timid si decolare stangace. Ochiul pluteste un moment in aer si apoi se izbeste de bitumul incins. Sfaraie ca un ou de gaina in tigaie si apoi un pas grabit il zdrobeste...Dar nu se sparge de tot! Priveste in gol pasii grabiti, apoi simte o ciupitura. O vrabie flamanda smulge o farama din el, apoi o scuipa. Un caine schilod il miroase, il linge si apoi il abandoneaza, retragandu-si rapid balele inutile. Ochil covalescent regreta acum nesabuinta lui si remomereaza ultimele imagini frumoase din viata lui: cerul sticlos, un Lambourghini, un san cald si moale si plutirea lui... Vrea ca pleoapa sa-l acopere, sa nu mai vada, sa nu mai simta nimic. Un negru gros... si atat.
Se retrage intr-un narcoleptism neintrerupt.
Dar de ce povestea asta macabra, cu ochiul care a esuat in drumul lui spre libertare?
Pentru ca si noi avem astfel de tentative...suntem narcoleptici incurabili, metaforic vorbind. Inchidem ochii si atipim fara a atinge onirismul nocturn, ci pe cel mult mai dulce, onirismul implinirii...Poate narcolepsia asta, de care vorbesc, nu cea certificata medical, e o stare inutila, dar care ne smulge din absurdul cotidian, din ghearele dezamagirii si ne ofera ceva clipe de frumos.
Eu, recunosc, visez mult cu ochii deschisi, dar nu sunt prinsa intr-un idealism exacerbat. Sunt un Narcolepticus...ca voi toti, ca noi toti. BLOGATI-VA si voi in Narcolepsia si, pentru un moment, tot ce v-ati dorit vreodata vi se va intinde, prietenos si cald, la picioare...