Uroscopia gandurilor de pe WC

O zi plina incepe cand te trezesti de la 6 si iti cari laptopul "upstairs". Etaj in etaj. Adica varianta paturi suprapuse. Am scris vreodata despre mine? Numai la persoana a 3-a. Cred ca mi s-au lipit entitatile sau s-au (sa-u nu exista? ) dezbinat de-a binelea.
Odata aveam o unghie trei sferturi rupta..si nu voiam s-o retez, asa ca am lipit-o.
Unghiile folosesc numai la scarpinat, indiferent ce animal ai fi. Renii nu se scarpina cu unghiile, ci cu limba..pana aproape de pulpe.Ce face Rudolph cand conduce sania si il mananca coapsa? Nu are timp de pierdut. Se intoarce si isi trage limba slinoasa si salivoasa pe spate. Dar oups...are nasul prea rosu, prea sclipitor si-l orbeste pe Mosu', care pierde controlul saniei si cade.
Mosu' e nemuritor? Nu cred, ca la mine n-a mai venit. A murit in accident. Nu purta parasuta.

Sunt multe lucruri care ma intriga. De exemplu, nu e voie sa te pupi in unitatile publice. Pupatul e public, pupatul e firescul, nevoia, gadilatul, setea si imbatatul/imbibatul.
Sau ca nu poti sa iesi la 11 noaptea in pijamale fara sa nu comenteze careva..ceva de genul, acum i-au dat drumul de la sanatoriu. Iar eu in sinea mea, bine ca nu mi-au dat dupa 11:30, ca nu mai prindeam metroul...

Si totusi...de ce dorinta mea cea mai mare in momentul asta e sa dorm 2 zile neintrerupt? O sa-mi pun pampersi inainte si n-o sa mai mai ridic din pat.

Apoi lumea o sa fie mai frumoasa, eu fiind asa bezmetica si somnambulica... Mi-e dor de-o narcolepsie, cum n-am mai avut parte de...Cascat! Inghit sarpele, scuip bila, scap cercelul si imi pun sosetele la cap. Dimineata trebuie sa ai sosete la indemana.

Gandurile sunt ca urina, nu poti sa le tii...M-am scapat in seara asta!

broastele n-au picioare, au doar maini...

Gigel, ascult-o pe mamica!!! ;))

amplexus

O broasca umeda, gelatinoasa, vascoasa pe o frunza de nufar neinflorit, intinzand limba ca un harpon si prinzand o mica diptera, molesita de caldura inecacioasa, mestecata cu plescaituri celofanice, cu falci umflandu-se ca o fata de copil schimonosita, inghitit fortat, nesatisfacut si supt melancolic de saliva diluata, rumegata indelung, anamnezic, printre regrete uscate de elicea unei barci matinale.

- De ce broastele sunt asa de plictisite?

- Din cauza sariturilor. Topaie anevoios, uneori, si apoi isi astupa ochii cu obloane cartilaginoase, o perdea si doua randuri de zabrele, prea groase ca sa vada stelute, dungi, lasere, ghionturi de lumina.

- Si de ce nu au cozi?

- Din acelasi motiv, toate..nu au de ce sa se ingramadeasca. Dar ar trebui sa stii toate astea, ti-am povestit legenda broscoiului din mlastina cu o jumatate de copac.

- Am uitat. Spune-mi, spune-mi…

- Bine. Era un broscoi si locuia in mlastina. Mai mult in apropierea ei. Ii placeau mirosurile, racoarea si aburii ce ieseu din mlastina. Ii placea sa-si unga tegumentul cu mal clocit, caldut si cremos. Cand malul se usca, isi simtea trupul firav, incorsetat, iar pasta negricioasa lasa striatii in urma-i. Ii placea sa-si afunde un piciorus in mlastina si sa-l simta cum se scufunda incet, tras de forte imperceptibile.

Atunci isi oprea repiratia, iar un fior rece si ascutit ii trecea prin stomac, ca in timpul primul sau amplexus. De fapt, facea baile de mal, ca sa vada cum e…o imbratisare sufocanta, negelatinoasa, lipsita de ritualul de depunere sau ungere spermatica a oualor. Se simtea secat, infertil, uscat. Atunci scotea un oftat prelung, ca un tipat de cucuvea. Da, avea cele mai ciudate oacaituri, usor distillate, asurzitoare, rupte din alte taramuri.

Langa mlastina lui, se simtea ferit. Ferit de prea multe lumina, de pradatori, de timp, de femele cicalitoare.

Uneori, era trist…si singur. Atat de singur, incat seara isi auzea ecoul sunetelor lui hibride topaind deasupra mlastinei, ca o pietricica facand cercuri concentrice din ce in ce mai largi. Apa freamata, vazduhul vibreaza, vantul fuge.

Pana si vantul fugea de el.

Pana intr-o dimineata, cand viata lui a capatat sens. Aproape de mlastina a venit un caine cu par zbarlit si calti inecati de noroi, care zburda frenetic ca un roib, nevrand sa fie supus. La un moment dat, potaia alearga in cerc, formand cerculete din ce in ce mai mici, ca pietricele din apa. Vrea sa-si apuce coada si se zbate cu limba scoasa si flamanda. Coada se penduleaza usor, tresare, cand botul umed o atinge. Apoi coltii stambi o apuca. Broscoiul are imaginea unei fiinte complete, intregite. Nu mai percepe vaitatul firav al cainelui, nu mai vede descatusarea fortata sau mustele roind deasupra unei mici cicatrici din coada cainelui, nici musca de langa el, pe care altadata ar fi sorbit-o nesatios. Acum stie ce vrea, vrea sa aiba o coada..sa faca cerculete, apoi sa pluteasca desupra mlastinei, sa se afunde in ea in cerculete ametitoare, sa faca un vartej in mlastina, s-o ridice, iar stropii negri, smolosi sa se imprastie in vazduh. Mlastina sa erupa, iar el, sa-si prinda coada intr-un geamat usor. Amplexus divin!

Doar ca senzatiile ce-l incercau au fost prea puternice. Inima i-a cedat, iar trupul lui micut s-a chircit..atat de mult incat piciorusele din fata le atingeau pe cele din spate. Se pendula sistematic, ca o rola de cascaval pe podea. Apoi s-a prelins catre mlastina.

Baltabac..iar mlastina l-a primit in patura sa gelatinoasa.

Parca renastea, doar ca era prea intuneric, iar el nu mai era o plevusca, era un cerc…

nu lasa branza sa treaca pe langa tine!!! [sau viata nu e mare branza]

Nu e mare branza sa manaci branza, dar branza imi brazdeaza stomacul, brodand broboane, briose, bretele de branza.
Branza scoasa cu briceacul…pribeagul.
Si atunci viata imi pare ca o cutie de branza cremoasa, cu verdeturi picante, mici, stoarse, stambe. Sunt multi mancatori de branZA in lume, branzodauri, branZARuri, branZEN-uri. Branza e un lucru firesc, e o stare elementara, e o componenta activa, un inhibator, un catalizator. Exista branza pentru toate lumea si pentru toate gusturile. Ce culoare are branza? Multi ar zice ca e alba, dar gresesc. Trebuie privita cu atentie. Branza are multe nuante, inflexiuni, proprietati, mirosuri, gusturi. Poate avea gusturi diferite in aceeasi zi. Dimineata prefera sa stea in frigider, la racoare, la pranz in farfurie, molesita peste aburi de legume, seara se odihneste pe o felie palida de paine. Monotonia asta o plictiseste teribil. Uneori face pe viteaza si se arunca in cosul de gunoi. Zice ca nu e simandicoasa, dar iti trage imediat peste, pelerina mov-verzuie si spongioasa.
Fiecare om primeste la nastere o cutie cu branza. Toti cei care te cunosc, gusta din branza ta. Fie pentru ca le e foame, fie pentru ca le place branza, fie pentru ca le place branza ta, fie toata trei…Se opresc, se azasa, savureaza, inting pe paine, musca felie dupa felie. Cand pleaca, te golesc usor.
La un moment dat, branza se termina, dar cutia ramane. Striatii usoare de branza, inchegata, galbejita pe margini. Atunci incepi sa lingi peretii abia unsi. Cutia ramane curata.
Incepi sa compari gustul branzei tale cu gustul celorlalte branze. Te analizezi, faci grafice pe pereti, te oglindesti pe fundul cutiei goale, iti plimbi frenetic limba printre dinti sa simti aromele, apoi cu unghia smulgi bucati de branza dintre masele, iti curatesti urechiile, nasul, pe freci de teva lucioasa din spatele tau si dupa, ce te gandesti 3 minute, te speli pe maini. Dupa care incepi sa manaci branza, multa branza. Cum e cealalta branza? Oare e mai buna?
Cutia ta e goala, iar tu satul, satul de branza.
Atunci vomiti toata branza pe care ai mancat-o ani in sir si o pui la loc in cutia curata, o inchizi si o pui in camara cutiilor cu branza.
Te intinzi, pentru ca te doare burta, si adormi.
Totul o sa fie bine, nani, nani…Just say “Cheese!!!” ou, mieux, "Omlette Du Fromage" ;p

[beet in the oven]

Ce faci cand esti deprimat? Mananci covrigei dietetici cu lapte degresat si asculti Sonata opus 27 – Sonata lunii - care e de fapt, a despartirii.
Daca nu erai deprimat, acum sigur vei fi…
Pasi strambi, cortegiu funerar, ploaie in spatele bisericii din Vama Veche…

uneori sonata

dor

Si mi-e dor, mi-e dor de o pajiste cu flori! Flori mici, albastre, care se catara pe piele si iti intra in urechi ca niste lacuste cu ochii inchisi de soare prea mult, cand afara adie vantul usor si gelatinos, prin fire de par trantinte pe pamant uscat, crapat si gandacei cu carapace verzui-aurie, plictisiti de vara, de lumina asurzitoare si de mainile noastre prelungite pe iarba, inaltandu-se ademenitor.



Cibelle - Green Grass

fragmente de viata nedigerate...

Tranteste usa, isi arunca bocancii mocirliti si isi azvarle geanta roasa pe podea, apoi alearga spre baie. Becul spanzurat, deasupra oglinzii crapate, licarea si scoatea un zgomot de bondar in calduri. Cineva era in baie, tocmai acum cand purgatia molateca se zbatea in c[anal]ul anal, iar o gheara rece ii zgaria muschii abdominali. In baie un tablou grotesc. Maica-sa purta in poale, laba vanata a unui picior firav, duhind a carne putreda. Pe covorasul de rogojina, erau imprastiate bucati de unghii. Maica-sa inca manuia cu iscusinta unghiera si retusa pedichiura, cioplind usor coltul stang al unghiei. Corpul livid, avea un picior atarnat in vasul de toaleta. Femeia ii zice fiului sau, cu o voce grava sa traga apa, peste piciorul semi-inundat in ‘apa de toaleta’, ca sa i se inmoaie unghiile.

Fiul, consternat, se rasteste la maica-sa, si o alunga din toaleta. Aceasta tranteste piciorul pe podea si iese bombanind. Il trage si pe celalalt din toaleta, apoi tranteste usa si iese.
Tipul se asaza pe vasul rozaliu si asteapta, dar in zadar. Era prea nervos, iar imaginea cadavrului, intins langa el, il inhiba. Lesul avea corpul stafidit, cu pielea incustrata, parul se rasfira mladios pe umeri, iar ranjetul scartaietor arata 2 dinti galbejiti, apoi intuneric.
Totusi nu-si putea lua ochii de la unghiile sale geometrice. Erau perfect taiate, simetrice, rotunjite la capete si usor lacuite. Ii placeau. Intotdeaua isi dorise unghii lungi, adanci, dar le avea patratoase si, desi mereu o punea pe maica-sa sa-i taie pielitele, totusi nu era multumit de forma lor. Dar ale mortului erau perfecte, exact cum isi dorea si el!
Brusc, prezenta cadavrului nu-l mai deranja. Era un cadavru frumos, bine pastrat, mirosea a cartofi stricati si striviti, ce-i drept, dar ce cadavru nu miroase? Uitase de ce se asezase pe veceu, asa ca se ridica s-o cauta pe maica-sa. Femeia trebaluia prin bucatarie, carand mereu cani cu apa si aruncandu-le pe fereastra.
- Dar pe asta de ce l-ai adus? Nu ti-au ajuns ultimele doua?
- Dragul meu, asta era pentru tine. Avea unghii frumoase si, in plus, trebuia sa sarbatorim cumva. Ai uitat, e 9 iulie. Happy “Hug a zombie ” day! I-ai pus piciorul la loc in veceu?
- Nu, acum ma duc. Si, multumesc, mama!

NB: Ca tot am adus vorba de zombie...

le bonheur est irreductible

testamentul narcoleptomaniacului...

Pentru moment narcolepsia a fost inlaturata..la cele mai mici recidive, va rugam sa sunati la numarul de urgenta 199 (taxabil doar daca il apelati). Pentru cei care se afla la prima somnolenta neofitica...avem de facut urmatorul anunt: "Nu ne deranjam pentru neinitiati!"
E noapte si eu dorm...firescul somn, cu REM reloaded. E trist!

A&B...

Anca e studentă în anul trei la Matematică, iar Bogdan, “el”-ul ei, e student în anul patru la Litere. Anca e analitică, zglobie şi formulatică. Îi plac funcţiile bijective. Bogdan are un monoclu de la bunicul său, care a luptat in Legiunea Straină, şi un carneţel şifonat cu gânduri de metrou. Nu-i plac ouăle.
Anca vede relatia ei cu Bodan astfel: Fie F:A→B, unde F este funcţia “iubire”, definită pe domeniul A[nca], cu valori în codomeniul ei, B[ogdan]. Trebuie să fie o funcţie bijectivă, deci cardinalul lui A este egal cu cardinalul lui B. Anca şi-a notat pe o pagină lipită de unitatea centrală a calculatorului ei, rezultatele următoarelor operaţii cu mulţimi: A∩B, AUB, A\B, B\A. Ultimele două operaţii au ca rezultat mulţimea vidă. Anca are, însă, pe verso, o variantă uşor modificată, în care A\B=A, iar B\A={‘NIMIC’} - pentru momentele în care se ceartă cu Bogdan.
Bogdan crede că ei sunt complementari, litere şi cifre. Iubirea e o axiomă, el nu încercă s-o demonstreze, aşa cum mai face Anca. Ştie că există şi e suficient pentru el.
Maine e 3 noiembrie, ziua Ancăi. Ar vrea să-i cumpere ceva special, dar e falit. Se scotoceşte în buzunare…5 roni. De ajuns să cumpere 30 de grame de Ammonium Alum (Alaun de Amoniu). Ia din cămara sticla de oţet şi alege de pe uşa frigiderului un ou de gâscă. Îl fierbe la termoplonjor, apoi îl scaldă sub un jet ţâfnos de apă. Maioneză cu dragoste?!…Nici pe departe! Amestecă alaunul cu oţetul, iar cu soluţia obţinută încarcă rezervorul stiloului. Scrijeleşte încet pe coaja scorţuroasă. Oul absoarbe buretos ‘cerneala’ şi rămâne, în urma-i, albicios, cu aceeaşi pată verzuie acoperind ascunsul bănuţ fecundator.
Seara, se întâlneşte cu Anca. Ea are strungăreaţa aţâţătoare, mănuşi verzi şi obrajii sticloşi. O sărută şi scoate din buzunar oul ascuţit de gâscă. Ea se holbează, cu pupilele înnegrite şi scânteietoare. El îi spune să spargă oul. Ea îi răspunde, zâmbind şugubet, că a mâncat acasă. El începe să decojească oul. Ea se sperie uşor, ştie că el nu mănâncă ouă. Sub coaja subţire se ivesc litere tremurânde. Anca îi smulge oul şi continuă, curioasă, să-l dezgolească. Două cuvinte stau lungite, pe albuşul moleşit “Te iubesc!”
Ea gângureşte…”Cum ai făcut asta???”
Doar steganografie…

oza...

Zgomot surd de metal. Zdrangane cristalin, seamana cu o baba stirba care zambeste, iti dai seama ca e binevoitoare, dar e atat de hidoasa, iar crustatiile din piele par sa fie ascunzatori labirintice pentru demoni mici, care tasnesc viclean. Usor umed, rece, infioratic, lucios, alunecos, molatec.
Vreau sa fiu o za metalica, de fapt vreau sa fiu doua zale metalice legate. Sa alunec usor, cand pe o za, cand pe alta, sa nu pot sa ies, sa ma dezbin.
Sunt doua zale.
O za mai mica si una mai mare.
Pe o za o chema Z, si pe cealalta A. Sunt strigata ZA.
Cineva ma intreaba,: De unde vine iti vine numele?
Eu ii raspund: Numele imi vine firesc, numele imi vine cand ma chem., cand am nevoie sa ma aud, cand ma strig. Numele imi vine greu, cand ploua afara, nu-i plac baltoacele, si vine jilav, ragusit. Numele vine plans, cand il zgarii pe sprancene, si numele vine vesel cand il gadil in ureche..il suflu in trepte.
Numele nu vine cand il tip.
Nu la asta ma refeream, imi zice Cineva-ul. Ce insemna numele tau?
Nu inseamna nimic. Il am, ca sa nu ma uit si ca sa nu ma uiti. Sunt doar 2 zale, ce pot sa insemn?
Intr-o zi m-am agitate pana peste poate si Z s-a desprins. Mi-a soptit speriat, ca nu mai face fata stresului. Si a plecat. Ce e o ZA, fara Z?
Z neunit fiind, n-a razbit. A stat zgribulit, ca o curba inclestata, neputandu-se lipi la loc. Nu si-a mai atins capatul, a ruginit si a ramas paralizat. O sarma indoita, asa i-a zis un lant lucios, care se tara tantos, prin mahala.
Z n-a suportat insulta.
“A” fost lipit postmortem. “A” a venit tarziu.
Eu n-am mai vrut sa fiu o zA, daca n-am reusit sa fiu ZA. L-am pus pe A in sertar.
De dimineata l-am scapat. A tipat usor. Cand l-am atins, m-a muscat de mana. Se desprinsese singur. A zic ca vrea sa se opreasca la un moment dat, sa-si gaseasca capatul.
L-a gasit si s-a intristat.
L-am pus la loc in sertar, a cantat Heavy metal toata dupa-amiaza. O za hard-metalica…

P.S. “Bine, e atunci cand ti-e bine?”

ametisterie

Dimineata timpurie, uneori ma culc si vreau ca noapte sa dureze mult. Ma trezesc langa aceeasi pereti galbejiti si carpiti cu scotch, dar nu stau sa-i contemplu.
In dimineata asta, insa, profitand de starea-mi molesita si difuzoptuza, sub pretextul unei raceli, care tind sa cred ca ma ipohondrizeaza...am preferat sa stau, indelung in pat, cu o carte in mana, pe care, spre surprinderea mea, am si terminat-o, dar cu pauze lungi, pentru ca boxele tusesc si trebuie sa le bat usor pe spate, pentru ca 'mess-ul' imi huruie si eu, curioasa, ma deplasez in 4 labe, pana la celalalt capat al patului, sa vad fereastra deschisa si plictisita, cobor, raspund, cu fraze lungi si gadilatoare, care par expulzate din strafunduri, dar care pandesc hipodermic.
Imi miroase parul a tutun si e imbibat cu saruri..din lacrimi...sau flegme..nu mai stiu sau din transpiratia frisonatica.
Sunt apatica, un icter-sfincter, pulsand regulat.
Dupa-amiaza asta, raman inchisa in camera...n-am mai facut asta de vreun an si jumatate...doar ganduri pestilentiale.
Totusi, as rontai o acadea!

ory[za]..ory[zuid afrika]

Nu-mi place orezul decat atunci cand mi-e foarte foame. Nu-mi place cand se umfla, si devine burtos, nu-mi place mirosul lui. Pierzi mult timp, alegandu-l bob cu bob...asta in cazul pretentiosilor.
Imi place sa-mi pierd mainile intr-un vas cu orez, la atingere e placut. M-as cufunda in orez. Imi place sa sap intr-un sac plin cu orez, sa-l strecor printre degete si sa-l prelig. Zboara ingramadit si imprastiat. Imi imaginez uneori orezul scrasnind intre dintii mei.
Imi surade ideea ca are flori hermafrodite, ca face parte din familia Poaceae [true grass...aviz amatorilor ;p] si ca la baza spicelor se gasesc, in general, frunzioare numite "glume"....
Cum ar fi -> Pe vremea lui Ceausescu...la granita ruso-chineza, in timp ce niste chinezi plantau orez s-au intalnit cu rusii care arau pamantul. Rusii au scos kalasnicoavele, chinezii au aplicat niste figuri de kung-fu si s-au macelarit intre ei.
A doua zi, ziarele chineze scriau: în timp ce niste cetateni chinezi plantau linistiti orez, dusmanii rusi au venit si i-au impuscat pe toti
Ai nostri arau pamantul mamei Rusiei, dusmanii chinezi au venit si i-au batut pe toti.
Scanteia romaneasca scria: Ieri, la granita ruso-chineza a avut loc un simpozion pe teme agrare...
Orezul ma trimite cu gandul la alternativa...ori asta..ori aia...
Ce mancam? orice..orez?

[ai]LID

Avea ochii mari, negri, exoftalmici…din cauza asta parea mereu surprins, speriat, neajutorat ca un gandac puturos care se zbate spasmodic, balanganindu-se pe carapacea-i lustruita…Dar erau mari din cauze mai putin naturale…Cand era mic, se juca cu vecinul de la scara alaturata...un pusti negricios si mereu agitat...ai lui erau amandoi medici...maica-sa autopsiera...avea niste unghii galbene, tocite, fata trasa, cu mici firicele ramnificate, aducand a ametist injghebat hipodermic. Taica-sau, figura relativ notorie in mica urbe, era medicul de familie al cam tuturor personalitatilor marcante ...primarul il vizita periodic, de cand ii aparuse o iritatie pe fesa stanga...se pare ca era de la stevie...avea alergie...precaut, doctorul, i-a recomandat s-o inlocuiasca cu loboda rosie...

Ala micu’, categoric avea sa le calce pe urme. Manuia cu o agilitate uluitoare diverse instrumente medicale si cerea ‘favoruri’ pentru orice mic angajament...

Intr-o joi.. amandoi baietii..se jucau pe treptele care duc la usa din spate a blocului...mereu inchisa..usa metalica, verde, si cu un ivar improvizat, sudat, cu noduri mari, negricioase..acoperite de stropi verzui...ca o bucata de plastelina, frugal mestecata de palme neindemantice...

Se tot imbranceau...pana s-au izbit in usa..care a scartait prelung ca un sughit nesatios...Se asteptau ca usa sa dea in afara, dar...se deschidea in alta camera. Au patruns, timid si tiptil..o patura de cioburi alabstrui la stanga; au ocolit-o..in fata lor se intindea...golasa si sfioasa o masa metalica...neobisnuita...O biblioteca mica, prafuita, cu 3 din cele 5 rafturi ocupate...gazduia manuale vechi..scrise in latina si greaca, cu coperte cartonate, visinii...Au gasit langa volumul “Despre tipat sau cum sa tipi eficient...Manual complet cu ilustratii, viziune 3D a tipatului...variatiuni: urlet, geamat, scrasnet, screamat, vibratii verbale decibelice”..un briceag frumos lucrat, avand manerul in forma unui trup feminin nud....cu picioarele lipite, fara maini, iesindu-i din teasta calvitioasa o lama subtire, gratioasa....S-au hotarat s-o incerce...

Negriciosul l-a asezat pe colegul sau de joaca pe masa, l-a examinat fugitiv..si apoi a alergat pana in apartament..S-a intors in 5 minute cu o sticla mica de spirt...

A udat lama ...stropi albastrui alunecau/se grupau/cadeau/se combinau, lasand in spate bule confuze...

Baiatul sta inert pe masa..L-a legat cu o sfoara de ambele maini, pe care a purtat-o apoi in jurul trupului uscativ...L-a gadilat usor..el a miscat din picioare..le-a purtat vulcanic prin aer...Apoi i-a subjugat si gambele...S-a apropiat usor de el...si i-a aplicat o mica incizie pe pleoapa stanga..i-a desprins pleoapa....apoi a trecut la urmatoarea...se astepta ca globul sa tasneasca ca un clovn prins de un arc..dintr-o cutie colorata.

Lesinase de ceva vreme...La spital, dupa 2 zile de coma, baiatul-fara-pleoape, facu ochii mari...si se holba la draperiile verticale din camera mirosind a medicamente si perfuzii si glucoza si urina...

Putea cuprinde multe dintr-o singura privire...a observat-o, in deplinatate, pana si pe matusa lui..o femeie cu forme generoase, avand o circumferinta de 200 cm.

Lumea incepea sa se contureze mult mai bine...Simtea formele... o simfonie a geometriei spatiale...

Pana cand..dupa numai 3 saptamani..a murit de somn...Asa cu ochii holbati...

pere-ti plac?!

O cunostea de putin timp…dar voia sa stie totul despre ea. Au vorbit la inceput despre noroi, ea calcase cu bocancii intr-o groapa plina ochi cu mal mustos si avea blugii murdari pana la gambe...si bombanea, de fapt, injura, erau blugi noi si n-avea sa-i spele toata saptamana, pentru ca iesise si nu mai avea bani pentru spalatorie si nu se gandea nicio clipa sa-i spele ea..ligheanul era gaurit si nu-i placea sunetul frecatului si nici miscarea ritmica...avea alergie la detergent..odata i s-au umflat degetele ingrozitor, iar umghiile parau sa scape incet de sub jugul pielii, a pielitelor...cum o furnicau toate cand auzea cuvantul asta ascutit...scarbos...pielite, unghii, scrasnitul dintilor, trosnitul degetelor, lichidul [sin]ovial...

O nelinistea ceva, dar ii era frica sa vorbeasca, teama ca ar putea fi inteleasa gresit, judecata...Incepu sa vorbeasca despre peretele din balconul colegului ei..avea o garsoniera..mergea des la el, pentru ca statea singur si avea mai mult spatiu acolo si avea un balcon mare, imprejmuit cu geamuri opace, si in partea dreapta avea un mic vitraliu verzui cu modele geometrice...Sta pe balcon si fuma ore in sir...mai vorbea cu colegul asta al ei..care o privea gales si ii mai tinea cateodata mana..doar atat...Dar ce perete avea balconul!!! Peretele din partea dreapta, cum iesi din singura camera..neimportant de amintit vreun detaliu despre camara..banala, nefiresc de mica si intunecoasa..si rece, cu aer umed si ranced mai ales seara, cand vecina de jos prajea ficati si rinichi..si un fum puturos urca..era imposibil sa stai in balcon..

Sa ne intoarcem la perete, cu fata la el...Putin mai in spate!!!..

Trebuie contemplat...

In partea de mijloc peretele era zimtat...si sus ar fi fost, dar cazuse tencuiala si ieseau in afara, ca niste mate ale unui soldat improscat de grenada, caramizile sangerii...sangerii de sange...o sa va povestesc al cui...Lateral erau doua bare de lemn, nu metalice..metalul e rece, alunecos, iar cand ai mainile ude e de-a dreptul dezgustator...

Ii placea sa stea langa perete, prin perete, sub perete...isi gasea linistea...Miscari usoare, sacadate, ca unduirile spontane starnite de un cantec de leagan....Partea de sus...era ca un sarut plapand, mai jos in striatiile de var...mangaieri gronjoase pe frunte...mereu nealintata...

“Fiecare ar trebui sa aiba peretele sau”....asta i-a zis cand s-au despartit la colt de strada.

para-zeet...

Uneori un parazit simbiotic, alteori ca o ventuza ce se lipeste de piele si o aduna in cute mici, pana se umfla..intotdeauna am plecat inainte sa explodeze pielea..nu de alta, dar as fi murit si eu…si nu vreau sa mor..nu inca ..tocmai din cauza asta parazitez…fiinte, obiecte, copaci, strazi, ciocolata, pe tine…

Era odata o tipa si incerca…Incerca sa incerce multe, sa fie altfel si sa simta. Traia intr-o camera cu multe scaune, cu gratii verticale frumos varuite si cu un copac vestejit afara. Cand am cunoscut-o era iarna. Avea un palton de primavara, parul ravasit si inghetat..Avea o geanta incropita din carpe, colorata si sic. Mereu avea o cutie gaurita, intr-un buzunar. Prima data cand am vazut-o, n-a vrut sa-mi arate ce e in ea. Apoi ne-am vazut intr-un parc, plin de gropi si incercuit cu plasa verde si cazuta..Avea 3 gauri in partea din stanga si vantul suiera vulpav prin ochiurile ei largi si clipinde. Imi amintesc asta, pentru ca nu gaseam poarta parcului, si am largit o gaura si apoi am intrat inauntru..Abia apoi, mi-am dat seama, ca nu era imprejmuit. Pacat…plasa avortoare nu mai statea teapana..si caini latosi si cu ochii pierduti.. nu in ganduri, ci prin alte parcuri, intrau prin gaura aia si se scarpinau prin gropile facute de buldozere si lasau dare de urina langa banca pe care, eu o asteptam pe tipa cu cutiuta gaurita..A venit tarziu, dar nu i-am reprosat nimic. In fond, era placut in parc..se facuse seara, iar cainii se leganeau de piciorul meu, eu le mai dadeam un ghionte cu bocancul, ei ma muscau de blugi, dar nu aveau dinti..asa ca inutil..nu i-am mai lovit, doar ca ma umplusem de par canin, murdar si balos, cu calti incurcati si mirosind a casa parasita in graba si cu geamurile ferecate. Tipa venise…s-a mirat ca nu i-am aplicat nicio mustrare..n-a zis nici ea nimic, doar mi-a intins cutiuta ei..o avea in buzunarul paltonului ei verde..un verde crud, mirosind a plante strivite sub picioare goale. Am luat cutia si am asezat-o pe banca, langa mine. Un caine s-a ridicat pe labele din fata…atunci am vazut ca avea doar o ghiara, era murdara si parea usor strivita..aplatizata..si incerca sa traga cu laba cutiuta. Atunci am apucat cutia, si am tinut-o in mana. Eram curioasa, dar si mai curioasa sa vad ce crede tipa despre mine si gesturile mele. Nu scotea niciun cuvant. Astepta sa o deschid..Eu ii vorbeam despre noapte..despre intuneric si despre cainii din parc. I-am povestit si despre plasa verde..nu m-a privit tot timpul asta..se uita sporadic la mana mea, in care tineam incatusata cutia. In cele din urma, am decis s-o deschid. Aveam o lanterna mica pe post de breloc si am aprins-o..luminand timid catre cutie..Inauntru, in cercuri mici se misca o cochilie…parea varful unei inghetate de fistic..Mi-a zis sa inchid cutia, pentru ca melcul ei e sensibil la frig si de dimineata tusea. Am acoperit-o repede. Apoi mi-a zis ca ea trebuie sa plece cu autobuzul, a doua zi dimineata. Pleca in munti, cu cortul, sa studieze melci, iar melcul ei e unul tropical si n-ar rezista si ca ar fi profund indatorata sa-l pastrez eu in acest rastimp.

‘Trebuie doar sa-l mangai pe cochile seara, nu-i place intunericul si sa-l pui la o saptamana o frunza de castan…daca nu gasesti castan, ii pun frunza de mesteacan, dar o data la 3 zile…’.

Ea n-a mai asteptat consimtamantul meu si s-a ridicat pe varful cizmelor ei lacuite si a plecat. Pasul drept era mai mare decat cel stang..Nu-i stiam numele..

Atunci mi-am zis ca n-are sa mai revina..Am gasit lipit de spatele cutiei un biletel:

‘El e Runko..stii melcii sunt mai buni decat oamenii..nu te parasesc niciodata..doar daca mor..si daca fug….fug incet..ca sa-i gasesti repede..asta pentru ca sunt cam orgoliosi..si vor sa-i impaci si sa le ceri scuze..dar sunt foarte loiali..Runko o sa aiba grija de tine.’

Runko a murit a doua zi seara..mi-a fost foarte loial in ziua aceea..a stat numai pe mana mea stanga...

N-am mai fost in parcul ala, dar am auzit ca nu mai are plasa verde si nici caini..Pacat…Era singurul parc in care am stat 5 ore pe banca si cu 3 caini imprejur, cu bocancii infipti in zapada, cu calti de par de caine pe blugi, cu melcul in mana, inchis in cutie, si cu o tipa tacuta langa mine.

Melcii n-au fost niciodata viciul meu..

despre lucruri constante...

Lucruri constante in univers…Sunt multi care ar da ca exemplu..pi-ul…si cat e pi-ul? pai 3.14..eu stiam ca e 3.14159..Oare nu e mai mare ca 3.14? mai e pi constant?..pi este, de fapt 3.1415926535897 sau 3.14159265358979323846… Un numar constant cu un numar de zecimale neconstant...

Sa luam atunci un numar care, cert, e constant..300 e un numar constant ..300 m/microsecunda. Lumina se deplaseaza cu viteza constanta. Totul, in rest, e variabil…

Pe masura ce ne deplasam mai repede..masa creste, lungimea se micsoreaza, timpul intern incetineste. Asta, pentru ca totul-i relativ…

Daca m-as deplasa cu viteza luminii..(clar as fi cea mai rapida:P..), as avea masa infinita (nu cred ca m-as mai incadra in idealul monden al masculilor umanoizi), as avea o lungime si un timp intern de valoare zero. Atunci m-as intinde, suculenta si cuprinzatoare, peste tot si in toate. As sta, dimineata, in cana ta amara de cafea, m-as prelinge in picurii de ploaie de pe paltonul tau, m-as strecura in conducta rece si m-as colbui pe strazi inecacioase…

Timpul n-ar mai conta..nu m-ar mai preocupa ca n-am baterie la ceas, ca e solstitiu sau ca am ratat o eclipsa de luna (sau un examen). Oricum timpul e periculos, fabulatie umana daunatoare…totul se reduce la numere..sunt un numar, variabil in acest univers…al cate-lea oare? Cate zecimale am?…

I[cycle]...

Sta inchis intr-un turture

Cu buzele sparte

Ranjind sub streasina

Tinea intre pleoape un plic

Clipea cu timbre postale

Sporadic...pana a venit postasul

Cu bicicleta

Rosie, cu spite rupte

Si cu rugina intre coate...

Fara ziare, doar cu scrisori

Si vederi

Dilatate si translucide

Despre turturi

Visand la stalactite amorfe...

Apatice ca un postas pe bicicleta...

peste tot numai jderi...

Tiptil, tiptil..labute alunecau pe coridorul labartat si inecat in mucuri de tigara inca fumegande..

“- Sa ne ascundem aici!!..zise unul.“

S-au strecurat sub tocul usii, toc subtire si prelung, s-au unduit putin de formele-i languroase si, apoi, in coloana, au invadat camera...ca niste mici razboinici veritabili, dar cu baionetele ruginite, coclite de vremurile grele..

In camera luminoasa au gasit o punga mare, plina cu coji de portocale si au inceput sa roada partea albicioasa, pe care au scuipat-o spontan..apoi si-au facut un ceai..tot din coji de portocale..

Le placea sa stea langa punga de hartie cu toarte molesite.

“- Daca ne alunga???”

“- Cum sa ne alunge?..doar suntem jderi...”

Nu i-a alungat nimeni, dar cojile de portocale s-au terminat...

RegINa...(sau desertul pietros din A-ul boltei palatINE...)

Un tars, taraindu-se tacticos pe aleea umezita de rezidurile canine apoase...Din el ieseau frunzulite infasurate si usor destinse inspre teaca putrezita...Duminica pustie de ploaie eroziva...Un tomberon saltaret si indesat, scuipa, sporadic, bucati de ploaie murdara, excremente si cioburi diforme...I se facuse greata de la ultima strada. Din fata tomberonului...se auzea un murmur melodios...Pasi de ghete stramte si uitaturi panoramice, fasait de haina verde, organica..cu benzi metalizate de argintiu-viu, incolacindu-se dupa josul taliei in cute jgheboase. Tomberonul ridica voios rotita stanga la un hop viermanos si sughita o coaja de banana ...Apoi, mana care-l tara se dezlipi de toartele-i roase si apuca, nesatula, niste buze unsuroase...o voce sticloasa rasuna pe strada GOLlasa..

-Fai, tu ai maturat-o pe regina Elisabeta?

in subteranul parasit, unde ciorile nu canta nicodata...

In canalul numarul 41, de pe strada Dorul Lelii, canalul ala cu 3 ochiuri si un sfert, sta de 5 zile si 3 ore, mai mult sau mai putin. Avea parul pana la urechea stanga, iar in dreapta avea un sobolan, care isi terminase de carat familia numeroasa in noul lacas, nu prea primitor, de altfel. In buzunarul hainei, ce fusese acum o luna un superb pardesiu visiniu de catifea marca Shanghai Gordelione Gucco&Leviatanuria..cu o delicioasa aplicatie veritabila, blanoasa si baloasa pentru privirile invidioase…avea un ceas elipsoidal legat cu un lantisor ruginos, usor inverzit la un capat…Lantisorul se prelingea dupa maneca hainei, pana aproape de coltul unghiei de la degetul aratator..noduros si bandajat intr-un colt de ziar…inca se zareau 3 litere M, A, Z…(sumă cu care un jucător majorează miza iniţială...sau poate ca mazda, mazilit....), apoi un firicel mic dintr-o litera..dar putea fi orice. Omul asta sta cu spatele..si cu mana pe spinarea boltita. Avea un bocanc adanc infipt in balta noroiasa..si plescaia...sporadic scuipa langa botul bocancului..sau pe langa botul bocancului...Apoi se opri. Gatul i se uscase.

O bubuitura se auzi langa crestetul sobolanului-parazit. Gura canalului cazu si sobolanul si cu adunatura de pramatii cu cozi solzoase cazura sfartecate in balta, murdarindu-i bocancul. Omul se ridica, urca scara si iesi in lumina blajina a diminetii. Isi scutura haina, isi potrivi tacticos ceasul, se scarpina dupa urechea stanga..o cauta, inutil, pe cea dreapta..si purcese cu pasi marunti intr-un bocanc acoperit de sange, blana, solzi si saliva.

calutul eclectic..

Aluneca pe cai vascosi, ascutiti..pe unul n-a mai rezistat si l-a inghitit. Dar, nechezandul, dupa ce a ros din nervul optic, prea atos, l-a tras cu dintii si a scos intreg globul ocular..apoi a iesit, galopand....copilul a prins calutul, si-a tras parul pe fata, ca sa nu fie pedepsit...si a mers in buiestru pana aproape de casa...A ros o acadea in dungi mov cu kaki...si apoi si-a numarat iar calutii de sub perna: 14,4732 caluti..si cu asta noul....16.7.

Apoi a deschis perna si le-a acuns copitele in captuseala..iar el a dormit pe un nechezat in D minor.

1:37

Am pisici la geam.care zgarie cu unghii pe gratii..si le uita apoi infipte in zapada…am gatul secatuit..prea mult ness..ma simt dezorientata..as vrea sa ies prin bucurestiul hibernatic, sa ma ratacesc pe stradute stramte, sa simt ca mi-e bine. Sa nu mai pierd noptile fara rost…sa dorm 16 ore ca in prima zi de vacanta, sa ma pierd in niste brate..si sa incep ce trebuia inceput, uneori doar continuat...incep cateodata sa uit sa traiesc..iau apoi o gura zdravana de aer urban puturos..inghit cu noduri, pe care apoi nu mai pot sa le desfac...scuip putin si ma sterg delicat in coltul gurii, in dreapta..unde a ramas o mica pata rosie de la un herpes amorezat indelung de buzele mele..dar repudiat timid, la inceput, sa nu-i ranesc sentimentele..si apoi ciupit si imprecat zilnic..pana nesuferitul si-a luat talpasita..nu inainte de a-si infinge coltii..sunt un om prea disperat uneori..calmeaza-te!!! Ooo..dulce somn...