testamentul narcoleptomaniacului...
Pentru moment narcolepsia a fost inlaturata..la cele mai mici recidive, va rugam sa sunati la numarul de urgenta 199 (taxabil doar daca il apelati). Pentru cei care se afla la prima somnolenta neofitica...avem de facut urmatorul anunt: "Nu ne deranjam pentru neinitiati!"
E noapte si eu dorm...firescul somn, cu REM reloaded. E trist!
A&B...
Anca e studentă în anul trei la Matematică, iar Bogdan, “el”-ul ei, e student în anul patru la Litere. Anca e analitică, zglobie şi formulatică. Îi plac funcţiile bijective. Bogdan are un monoclu de la bunicul său, care a luptat in Legiunea Straină, şi un carneţel şifonat cu gânduri de metrou. Nu-i plac ouăle.
Anca vede relatia ei cu Bodan astfel: Fie F:A→B, unde F este funcţia “iubire”, definită pe domeniul A[nca], cu valori în codomeniul ei, B[ogdan]. Trebuie să fie o funcţie bijectivă, deci cardinalul lui A este egal cu cardinalul lui B. Anca şi-a notat pe o pagină lipită de unitatea centrală a calculatorului ei, rezultatele următoarelor operaţii cu mulţimi: A∩B, AUB, A\B, B\A. Ultimele două operaţii au ca rezultat mulţimea vidă. Anca are, însă, pe verso, o variantă uşor modificată, în care A\B=A, iar B\A={‘NIMIC’} - pentru momentele în care se ceartă cu Bogdan.
Bogdan crede că ei sunt complementari, litere şi cifre. Iubirea e o axiomă, el nu încercă s-o demonstreze, aşa cum mai face Anca. Ştie că există şi e suficient pentru el.
Maine e 3 noiembrie, ziua Ancăi. Ar vrea să-i cumpere ceva special, dar e falit. Se scotoceşte în buzunare…5 roni. De ajuns să cumpere 30 de grame de Ammonium Alum (Alaun de Amoniu). Ia din cămara sticla de oţet şi alege de pe uşa frigiderului un ou de gâscă. Îl fierbe la termoplonjor, apoi îl scaldă sub un jet ţâfnos de apă. Maioneză cu dragoste?!…Nici pe departe! Amestecă alaunul cu oţetul, iar cu soluţia obţinută încarcă rezervorul stiloului. Scrijeleşte încet pe coaja scorţuroasă. Oul absoarbe buretos ‘cerneala’ şi rămâne, în urma-i, albicios, cu aceeaşi pată verzuie acoperind ascunsul bănuţ fecundator.
Seara, se întâlneşte cu Anca. Ea are strungăreaţa aţâţătoare, mănuşi verzi şi obrajii sticloşi. O sărută şi scoate din buzunar oul ascuţit de gâscă. Ea se holbează, cu pupilele înnegrite şi scânteietoare. El îi spune să spargă oul. Ea îi răspunde, zâmbind şugubet, că a mâncat acasă. El începe să decojească oul. Ea se sperie uşor, ştie că el nu mănâncă ouă. Sub coaja subţire se ivesc litere tremurânde. Anca îi smulge oul şi continuă, curioasă, să-l dezgolească. Două cuvinte stau lungite, pe albuşul moleşit “Te iubesc!”
Ea gângureşte…”Cum ai făcut asta???”
Doar steganografie…