Povestea asta am auzit-o demult, de la un arici ursuz, care pretindea ca a calatorit in viitor. Era un arici guraliv cu 5999 de tepi, cei mai multi din neamul sau si mereu se lauda cu cate o isprava nemaipomenita.
Era o seara calduta de primavara seaca, fara frunze prea multe, iar in butoiul gaurit se adunau mereu cam 5-6 animalute. Ariciul statea in spate, ii placea sa simta vantul unduindu-i tepii slinosi. Ii era frica sa nu-i cada vreunul si mereu si-i ungea cu zeama lichefiata de petioli.
Venise abatut, saliva spumoasa i se scurgea usor deasupra tepilor si era nervos pentru ca se intalnise pe cararuie cu un raton. Cand s-a apropiat de butoi si-a adus aminte ca a uitat sa-si taie unghiile, iar tabla va scrasni cu siguranta pana cand el va ajunge in capatul racoros. Ceilalti il interziceau din priviri sa inainteze. Odata, unul dintre ei a surzit partial cand el a inceput sa se tarasca cu unghiile ascutite si lunguiete.
S-a asezat cu jumatate de tepi la intrare in butoi si a inceput sa vorbeasca afectat:
- Urasc ratonii! Sunt cei mai betivi si invidiosi vecini pe care i-am avut. In plus, se inmultesc de pe o zi pe alta. Lincezia a mai nascut 3 ratoni zgomotosi, care dupa 2 saptamani s-au apucat sa recite poezii si sa cante la tobe! Intotdeauna am sprijinit arta si frumosul, dar creaturile alea sunt absolute scartaietoare si au un glas ascutit de crapa luna.
- Ti-am zis ca trebuia sa te muti langa mlastina, ti-am zis de cand a aparut primul raton langa copacul cu oase, zise indignat broscoiul. La o zi dupa ce s-a pripasit aici, bufnita a murit de rabie. O scuipase ratonul, pentru ca nu putea sa doarma noaptea. A murit si el dupa 3 zile, dar mai inainte a adus-o aici si pe Lincezia.
- Nu vreau sa fiu nepoliticoasa, interveni vulpea. Dar e o curva nerusinata. M-a lasat pe drumuri cu 2 copii…
Ariciul tusi, parca vrand sa-si drege vocea si apoi incepu cu o voce dramatica:
- Prieteni, situatia e mult mai disperata decat credem. Aseara am avut un vis, dar nu a fost un simplu vis, pentru ca parea mai real decat acum, cand stau langa voi si va simt respiratia imputita. Sunt sigur ca nu a fost un vis, pentru ca am simtit, imediat cum m-am ghemuit, cum ma furnica tepii si, apoi, niste gheare de vultur m-au prins si m-au dus pe munte, langa copacul negru. Acolo totul mi s-a aratat limpede.
Toti murmurau neincrezatori, usor speriati, incepand sa se scarpine lacom.
- Copacul negru? Bunicul meu mi-a povestit inainte sa se sinucida cu osul ala de peste, ca e acolo o scorbura mare si inauntru e o mlastina, in care traiesc meduze roz cu picatele aurii.
- Da, una era sa-mi sara pe nas, dar a cazut pe tepi si s-a dezumflat, am vazut-o cum zbura in aer apoi, ca o ciuperca plutitoare. Dar nu despre asta voiam sa va povestesc. Suntem in pericol, am vazut ce lucururi infricosatoare ne asteapta. Reiau visul, de fapt premonitia. Dupa ce am scapat de meduza, am realizat ca langa mine era o forfota mare, zgomote asurzitoare, vocalize spintecate, corzi sfasiate si o pestera luminata cu licurici infipti brutal in stalactite. Cobor naucit catre pestera, acolo o multime mare de ratoni, mici, mari, cocosati, naparliti, decolorati, toti cu instrumente muzicale, fredonand o melodie cu iz de imn. Dau sa pasesc in pestera, ma frec la ochi, cand colo o mogaldeata de raton, semanand cu unul din copiii Linceziei, ma opreste, zicandu-mi zeflemitor: “Aici esti in Ratatonia, golanule! Locul tau e in prapastie, asta daca mai traiesti, dupa ce te impingem acolo”. Si apoi intreaga haita s-a napustit salivand de placare asupra-mi…
- Si, si..?
- Si apoi m-am trezit.
- Eh, a fost un cosmar.
- Nu, n-a fost, sunt absolut sigur.
Apoi scoase tacticos un tep din spate. Era imbibat intr-un lichid vascos rozaliu, iar in varf avea o sclipire aurie.
- De la meduza! tipara toti ingroziti.
- Da, prieteni, de la meduza. Acum ma credeti?
- Ce-i de facut? intreba cu vocea stinsa un soricel tarcat, tinandu-si coada intre dinti de spaima.
- Un singur lucru… Trebuie sa le facem lor acum, ce ne-ar face ei mai tarziu.
- In prapastie cu ei, in prapastie cu ei! strigara toti, exaltati.
A doua zi, langa copac, se vedeau rasfirate tobele insangerate ale micutilor ratoni. Noaptea a fost liniste, iar aricul a dormit sforaind zambitor pana in miez de zi.
