clape spumoase

Se nascuse mut intr-o camera izolata antifonic. Cum n-a plans la nastere, mama lui l-a abandonat langa calusul din pian. Copilul a crescut cu muzica. Canta in gand si avea voce frumoasa. Ii placea sa cante odata cu pianul. Uneori i-o lua inainte. Cand era singur, (cam 20 de ore pe zi), zdranganea la corzile infipte in calus, iar vibratia sunetelor I se infingea in gat si ramanea acolo. Atunci incepea sa urle, iar placa de rezonanta ii propaga sunetele departe, in noapte sau in dimineata. Ziua dormea pe muzica altcuiva.

Intr-o dimineata, insa, au venit mai devreme, iar pianul canta. Clapele se miscau voios, nebuneste, abrupt sau metodic, tiptil, pe furis.Ei priveau nauciti..Clape nonculori si sunete colorate, asortate. Vedeau muzica in bule de sapun. Pac, poc ..cate una se spargea, iar pianul nu se mai oprea. Pe jos era spuma, care crestea, urca pana la glezne, apoi pana la genunchi, apoi pana la adductor (sau gracilis sau pectineus -aveau inaltimi variabile).

In tot acest timp pianul se ridica incet, silentios mereu deasupra spumei, pana s-a lipit de tavan. Pedalele se clatineau prin ciucurii lustrei, clapele aveau firimituri de moloz, iar dedesubt se intindea o mare de spuma cu maini fluturand catre tavan, incercand sa se prinda de pianul suspendat ce nu a incetat nciodata sa-si opreasca clapele.