xisma precoce





Cand tu taci, florile canta, iar cand creierul tau e suprasolicitat si refuza sa mai reactioneze, explodeaza, iar neuroni voiosi vin sa danseze deasupra cochiliei tale, in care tu stai prins, desi ai putea oricand sa evadezi, dar ti-e frica, mult prea frica.

Asa ca ridici sprinceana, iti cosi gura, iti nituiesti urechea si te plimbi in decorul apoteotico-subacvatic, pana cand ajungi in baie la mine. :)



l'ail, toujours l'ail...



Giselle, ma belle

Je t'aime, mais
l'ail est plus fidèle...
L'ail est comme l'air.



"Antoine et Giselle" - une triste histoire d'amour

Promisiuni

Pentru cei mai multi un nou an e un nou inceput, un prilej sa te schimbi, sa vezi viata prin alte lentile, ca si cum in cateva minute, cele ce despart anii, ar purta cu fiecare bataie de secundar un descantec magic, ar rosti numele fiecaruia dintre noi si ne-ar binecuvanta sa fim mai mai orisicum. Timpul nu se opreste pentru a reincepe, ci continua sa curga, iar noi ne agatam de numerele care se preschimba si ne programam momente, stari si ocazii, fara sa ne dam seama ca schimbarea e continua ca si timpul in sine.
Totusi intram in noul an, nu ca am fi iesit vreodata, plini de sperante si de avanturi energizatoare, ne scuturam si gandim ca suntem vindecati, ca am ingropat totul in urma, iar acum suntem purificati, inceputul ne sta glorios in fata, iar noi, noi ne facem planuri, liste, stabilim obiective. Dar totul e vechi si tocit, ideile raman aceleasi, materia imbatranita, numai zambetul nostru de an nou e usor mai albicios si mai tamp.
Inceputul e continuare, doar ca si eu ma prind in elanul si sunetele ametitoare din jur. Ma pierd in ganduri zglobii, colorate si care ma arunca obosita cu capul in perna, ducandu-ma departe intr-un timp fara inceput, in care emotiile mele se intalnesc cu maini lungi si calduroase, care ma mangaie pe frunte, si voce rupta din bataile pntecului molatec care-mi sopteste: "Totul o sa fie bine!". Si eu cred si ma bucur si le spun si celorlati, atat de convinsa incat, deodata, toata lumea mi se pare mica, iar eu ma ridic si ii cuprind pe toti si-i imbratisez, facandu-i sa simta binecuvantarea noului an, iar eu contopindu-ma si impartind fericirea unei clipe.
Ah, nu mai conteaza, a trecut momentul, acum sa roim cu totii pe strazi, cu ganduri reci si cenusii, grabiti, prea grabiti sa vedem si sa constientizam ca nu pentru asta ne trece timpul, care nici macar nu mai este al nostru.
E ora 10:31 PM, dar nu e ora mea, pentru ca am avortat timpul in momentul in care am uitat sa ma gandesc la mine si sa ma port pe mine in timp cu pasi tantosi, nu grabiti si murdariti de povara lumii ascutite, care imi strapunge timpul si ma lasa rece si uitata cu degetele pe tastatura mea cu firimituri...
De noul an, vreau si eu un an numai al meu.

Ratatonia


Povestea asta am auzit-o demult, de la un arici ursuz, care pretindea ca a calatorit in viitor. Era un arici guraliv cu 5999 de tepi, cei mai multi din neamul sau si mereu se lauda cu cate o isprava nemaipomenita.

Era o seara calduta de primavara seaca, fara frunze prea multe, iar in butoiul gaurit se adunau mereu cam 5-6 animalute. Ariciul statea in spate, ii placea sa simta vantul unduindu-i tepii slinosi. Ii era frica sa nu-i cada vreunul si mereu si-i ungea cu zeama lichefiata de petioli.

Venise abatut, saliva spumoasa i se scurgea usor deasupra tepilor si era nervos pentru ca se intalnise pe cararuie cu un raton. Cand s-a apropiat de butoi si-a adus aminte ca a uitat sa-si taie unghiile, iar tabla va scrasni cu siguranta pana cand el va ajunge in capatul racoros. Ceilalti il interziceau din priviri sa inainteze. Odata, unul dintre ei a surzit partial cand el a inceput sa se tarasca cu unghiile ascutite si lunguiete.

S-a asezat cu jumatate de tepi la intrare in butoi si a inceput sa vorbeasca afectat:

- Urasc ratonii! Sunt cei mai betivi si invidiosi vecini pe care i-am avut. In plus, se inmultesc de pe o zi pe alta. Lincezia a mai nascut 3 ratoni zgomotosi, care dupa 2 saptamani s-au apucat sa recite poezii si sa cante la tobe! Intotdeauna am sprijinit arta si frumosul, dar creaturile alea sunt absolute scartaietoare si au un glas ascutit de crapa luna.

- Ti-am zis ca trebuia sa te muti langa mlastina, ti-am zis de cand a aparut primul raton langa copacul cu oase, zise indignat broscoiul. La o zi dupa ce s-a pripasit aici, bufnita a murit de rabie. O scuipase ratonul, pentru ca nu putea sa doarma noaptea. A murit si el dupa 3 zile, dar mai inainte a adus-o aici si pe Lincezia.

- Nu vreau sa fiu nepoliticoasa, interveni vulpea. Dar e o curva nerusinata. M-a lasat pe drumuri cu 2 copii…

Ariciul tusi, parca vrand sa-si drege vocea si apoi incepu cu o voce dramatica:

- Prieteni, situatia e mult mai disperata decat credem. Aseara am avut un vis, dar nu a fost un simplu vis, pentru ca parea mai real decat acum, cand stau langa voi si va simt respiratia imputita. Sunt sigur ca nu a fost un vis, pentru ca am simtit, imediat cum m-am ghemuit, cum ma furnica tepii si, apoi, niste gheare de vultur m-au prins si m-au dus pe munte, langa copacul negru. Acolo totul mi s-a aratat limpede.

Toti murmurau neincrezatori, usor speriati, incepand sa se scarpine lacom.

- Copacul negru? Bunicul meu mi-a povestit inainte sa se sinucida cu osul ala de peste, ca e acolo o scorbura mare si inauntru e o mlastina, in care traiesc meduze roz cu picatele aurii.

- Da, una era sa-mi sara pe nas, dar a cazut pe tepi si s-a dezumflat, am vazut-o cum zbura in aer apoi, ca o ciuperca plutitoare. Dar nu despre asta voiam sa va povestesc. Suntem in pericol, am vazut ce lucururi infricosatoare ne asteapta. Reiau visul, de fapt premonitia. Dupa ce am scapat de meduza, am realizat ca langa mine era o forfota mare, zgomote asurzitoare, vocalize spintecate, corzi sfasiate si o pestera luminata cu licurici infipti brutal in stalactite. Cobor naucit catre pestera, acolo o multime mare de ratoni, mici, mari, cocosati, naparliti, decolorati, toti cu instrumente muzicale, fredonand o melodie cu iz de imn. Dau sa pasesc in pestera, ma frec la ochi, cand colo o mogaldeata de raton, semanand cu unul din copiii Linceziei, ma opreste, zicandu-mi zeflemitor: “Aici esti in Ratatonia, golanule! Locul tau e in prapastie, asta daca mai traiesti, dupa ce te impingem acolo”. Si apoi intreaga haita s-a napustit salivand de placare asupra-mi…

- Si, si..?

- Si apoi m-am trezit.

- Eh, a fost un cosmar.

- Nu, n-a fost, sunt absolut sigur.

Apoi scoase tacticos un tep din spate. Era imbibat intr-un lichid vascos rozaliu, iar in varf avea o sclipire aurie.

- De la meduza! tipara toti ingroziti.

- Da, prieteni, de la meduza. Acum ma credeti?

- Ce-i de facut? intreba cu vocea stinsa un soricel tarcat, tinandu-si coada intre dinti de spaima.

- Un singur lucru… Trebuie sa le facem lor acum, ce ne-ar face ei mai tarziu.

- In prapastie cu ei, in prapastie cu ei! strigara toti, exaltati.

A doua zi, langa copac, se vedeau rasfirate tobele insangerate ale micutilor ratoni. Noaptea a fost liniste, iar aricul a dormit sforaind zambitor pana in miez de zi.

"Das ist ein Unikum!"



Unicum e o combinatie de 40 de ierburi, digestiv preparat mereu dupa aceeasi reteta secreta si unica. Sticla balonata langa alta sticla la fel de balonata, cu aceeasi eticheta geometrica, simpla, o cruce cu brate egale sau un x beat, incercand sa-si gaseasca echilibrul sau priponit perpendicular pentru un ragaz.

Bautura in sine - sau Sinele bauturii – e unica, dar fiecare sticla e identica celeilalte tocmai pentru a asigura identitatea si singularitatea ce au consacrat-o. Nu e permisa diversitatea unicului.

Dar cum? Multe orgolii umane si ascutite ar sari intrigate sa riposteze. Dar exista diversitate a unicului, nu a aceluiasi unic. Sau poate a aceluiasi unic desprins in mici alte bucati unice in si prin insele.

Subiectivitatea si egourile aprinse ale specie umane, unice prin definitie, vin sa spulbere conceptul de diversitate a unicului. Pentru ca fiecare exponent al speciei se considera unic.

Sa presupunem ca specia e un glob mare, rece, de sticla. Specia trebuie raspandita uniform peste un alt glob mare. Solutia: spargem globul de sticla in bucati peste celalalt glob. Fiecare bucata a globului unic e unica, dar nu exista ca entitate de sine statatoare, ci numai prin constiinta si existenta intregului. In practica nu se intampla acest lucru, deci presupunerea nu e intocmai valida, de unde rezulta ca globul e de fapt de lut.

Cum poti sa desprinzi un glob de lut?

Trebuie sa rupi bucati din el, dar aceste bucati nu mai sunt unice, pentru ca rupandu-le ele se modeleazaă dupa globul-mama de lut. Usor, si intrinsecul formatiunilor minuscule se va perverti, iar carnea pamantului va fi deopotriva una. Toate bilele maleabile vor recrea lumea pe baza imaginilor propriilor notiuni, fireste notiuni, impartasite si de celelalte bile. Asa ca mircrocosmosul de lut extins va consta in mici numitori comuni ai culturii globului fecundator. Are loc manjirea unicitatii prin imitatie, atribut nativ in modelul actual.

Si totusi cu fiecare inghititura de Unicum iti zici "Das ist ein Unikum!" Pacat ca nu se intampla acelasi lucru cu fiecare mica bila, rostogolindu-se agitata pe podeaua universului si contopindu-se cu o alta, in incercarea de a reface structura arhetipala.

totul a inceput cand suava mana scheletica a atins bolul...




1/2


- Cate chipuri vezi in mine?
- Cateodata niciunul, alteori o jumatate, alteori 3.

- Care iti place?
- Jumatate imi place niciunul si jumatate, jumatate...de chip.

- De ce?
- Fara chip, imi place trupul tau, fara cap, doar cu parul peste mine. Jumatate, cand te lipesti de mine si suntem mozaic. Si niciunul ca sa uiti ca eu sunt doar jumatate, o jumatate prea mica pentru tine.
- Aseara erai unul...

- M-ai vazut dintr-o parte...Umbra mea e plina.

- De ce sa fii doar jumatate? Puteai fi si 5.

- Asa nu ma mai simt la fel de singur noaptea, cand adorm pe o singura parte. Stiu sigur ca in lumea asta mare si impara, am o jumatate.

Si s-au lipit pentru o noapte pe canapeaua veche si visinie. A doua seara a fost iarasi o jumatate singura, holbandu-se, nealinat
si nealintat, la jumatate de luna.

Cateodata 0.5 + 0.5 = 0. Cuplurile au cast la float.

O jumatate e niciunul sau doar o jumatate...