narcolepticus

xisma precoce

2010-02-07T14:21:00.000-08:00

Cand tu taci, florile canta, iar cand creierul tau e suprasolicitat si refuza sa mai reactioneze, explodeaza, iar neuroni voiosi vin sa danseze deasupra cochiliei tale, in care tu stai prins, desi ai putea oricand sa evadezi, dar ti-e frica, mult prea frica.

Asa ca ridici sprinceana, iti cosi gura, iti nituiesti urechea si te plimbi in decorul apoteotico-subacvatic, pana cand ajungi in baie la mine. :)

l'ail, toujours l'ail...

2010-01-17T08:13:00.000-08:00

Giselle, ma belle
Je t'aime, mais
l'ail est plus fidèle...
L'ail est comme l'air.

"Antoine et Giselle" - une triste histoire d'amour

Promisiuni

2010-01-03T12:12:00.000-08:00

Pentru cei mai multi un nou an e un nou inceput, un prilej sa te schimbi, sa vezi viata prin alte lentile, ca si cum in cateva minute, cele ce despart anii, ar purta cu fiecare bataie de secundar un descantec magic, ar rosti numele fiecaruia dintre noi si ne-ar binecuvanta sa fim mai mai orisicum. Timpul nu se opreste pentru a reincepe, ci continua sa curga, iar noi ne agatam de numerele care se preschimba si ne programam momente, stari si ocazii, fara sa ne dam seama ca schimbarea e continua ca si timpul in sine.
Totusi intram in noul an, nu ca am fi iesit vreodata, plini de sperante si de avanturi energizatoare, ne scuturam si gandim ca suntem vindecati, ca am ingropat totul in urma, iar acum suntem purificati, inceputul ne sta glorios in fata, iar noi, noi ne facem planuri, liste, stabilim obiective. Dar totul e vechi si tocit, ideile raman aceleasi, materia imbatranita, numai zambetul nostru de an nou e usor mai albicios si mai tamp.
Inceputul e continuare, doar ca si eu ma prind in elanul si sunetele ametitoare din jur. Ma pierd in ganduri zglobii, colorate si care ma arunca obosita cu capul in perna, ducandu-ma departe intr-un timp fara inceput, in care emotiile mele se intalnesc cu maini lungi si calduroase, care ma mangaie pe frunte, si voce rupta din bataile pntecului molatec care-mi sopteste: "Totul o sa fie bine!". Si eu cred si ma bucur si le spun si celorlati, atat de convinsa incat, deodata, toata lumea mi se pare mica, iar eu ma ridic si ii cuprind pe toti si-i imbratisez, facandu-i sa simta binecuvantarea noului an, iar eu contopindu-ma si impartind fericirea unei clipe.
Ah, nu mai conteaza, a trecut momentul, acum sa roim cu totii pe strazi, cu ganduri reci si cenusii, grabiti, prea grabiti sa vedem si sa constientizam ca nu pentru asta ne trece timpul, care nici macar nu mai este al nostru.
E ora 10:31 PM, dar nu e ora mea, pentru ca am avortat timpul in momentul in care am uitat sa ma gandesc la mine si sa ma port pe mine in timp cu pasi tantosi, nu grabiti si murdariti de povara lumii ascutite, care imi strapunge timpul si ma lasa rece si uitata cu degetele pe tastatura mea cu firimituri...
De noul an, vreau si eu un an numai al meu.

Ratatonia

2009-11-19T12:18:00.000-08:00

Povestea asta am auzit-o demult, de la un arici ursuz, care pretindea ca a calatorit in viitor. Era un arici guraliv cu 5999 de tepi, cei mai multi din neamul sau si mereu se lauda cu cate o isprava nemaipomenita.

Era o seara calduta de primavara seaca, fara frunze prea multe, iar in butoiul gaurit se adunau mereu cam 5-6 animalute. Ariciul statea in spate, ii placea sa simta vantul unduindu-i tepii slinosi. Ii era frica sa nu-i cada vreunul si mereu si-i ungea cu zeama lichefiata de petioli.

Venise abatut, saliva spumoasa i se scurgea usor deasupra tepilor si era nervos pentru ca se intalnise pe cararuie cu un raton. Cand s-a apropiat de butoi si-a adus aminte ca a uitat sa-si taie unghiile, iar tabla va scrasni cu siguranta pana cand el va ajunge in capatul racoros. Ceilalti il interziceau din priviri sa inainteze. Odata, unul dintre ei a surzit partial cand el a inceput sa se tarasca cu unghiile ascutite si lunguiete.

S-a asezat cu jumatate de tepi la intrare in butoi si a inceput sa vorbeasca afectat:

- Urasc ratonii! Sunt cei mai betivi si invidiosi vecini pe care i-am avut. In plus, se inmultesc de pe o zi pe alta. Lincezia a mai nascut 3 ratoni zgomotosi, care dupa 2 saptamani s-au apucat sa recite poezii si sa cante la tobe! Intotdeauna am sprijinit arta si frumosul, dar creaturile alea sunt absolute scartaietoare si au un glas ascutit de crapa luna.

- Ti-am zis ca trebuia sa te muti langa mlastina, ti-am zis de cand a aparut primul raton langa copacul cu oase, zise indignat broscoiul. La o zi dupa ce s-a pripasit aici, bufnita a murit de rabie. O scuipase ratonul, pentru ca nu putea sa doarma noaptea. A murit si el dupa 3 zile, dar mai inainte a adus-o aici si pe Lincezia.

- Nu vreau sa fiu nepoliticoasa, interveni vulpea. Dar e o curva nerusinata. M-a lasat pe drumuri cu 2 copii…

Ariciul tusi, parca vrand sa-si drege vocea si apoi incepu cu o voce dramatica:

- Prieteni, situatia e mult mai disperata decat credem. Aseara am avut un vis, dar nu a fost un simplu vis, pentru ca parea mai real decat acum, cand stau langa voi si va simt respiratia imputita. Sunt sigur ca nu a fost un vis, pentru ca am simtit, imediat cum m-am ghemuit, cum ma furnica tepii si, apoi, niste gheare de vultur m-au prins si m-au dus pe munte, langa copacul negru. Acolo totul mi s-a aratat limpede.

Toti murmurau neincrezatori, usor speriati, incepand sa se scarpine lacom.

- Copacul negru? Bunicul meu mi-a povestit inainte sa se sinucida cu osul ala de peste, ca e acolo o scorbura mare si inauntru e o mlastina, in care traiesc meduze roz cu picatele aurii.

- Da, una era sa-mi sara pe nas, dar a cazut pe tepi si s-a dezumflat, am vazut-o cum zbura in aer apoi, ca o ciuperca plutitoare. Dar nu despre asta voiam sa va povestesc. Suntem in pericol, am vazut ce lucururi infricosatoare ne asteapta. Reiau visul, de fapt premonitia. Dupa ce am scapat de meduza, am realizat ca langa mine era o forfota mare, zgomote asurzitoare, vocalize spintecate, corzi sfasiate si o pestera luminata cu licurici infipti brutal in stalactite. Cobor naucit catre pestera, acolo o multime mare de ratoni, mici, mari, cocosati, naparliti, decolorati, toti cu instrumente muzicale, fredonand o melodie cu iz de imn. Dau sa pasesc in pestera, ma frec la ochi, cand colo o mogaldeata de raton, semanand cu unul din copiii Linceziei, ma opreste, zicandu-mi zeflemitor: “Aici esti in Ratatonia, golanule! Locul tau e in prapastie, asta daca mai traiesti, dupa ce te impingem acolo”. Si apoi intreaga haita s-a napustit salivand de placare asupra-mi…

- Si, si..?

- Si apoi m-am trezit.

- Eh, a fost un cosmar.

- Nu, n-a fost, sunt absolut sigur.

Apoi scoase tacticos un tep din spate. Era imbibat intr-un lichid vascos rozaliu, iar in varf avea o sclipire aurie.

- De la meduza! tipara toti ingroziti.

- Da, prieteni, de la meduza. Acum ma credeti?

- Ce-i de facut? intreba cu vocea stinsa un soricel tarcat, tinandu-si coada intre dinti de spaima.

- Un singur lucru… Trebuie sa le facem lor acum, ce ne-ar face ei mai tarziu.

- In prapastie cu ei, in prapastie cu ei! strigara toti, exaltati.

A doua zi, langa copac, se vedeau rasfirate tobele insangerate ale micutilor ratoni. Noaptea a fost liniste, iar aricul a dormit sforaind zambitor pana in miez de zi.

"Das ist ein Unikum!"

2009-11-03T14:30:00.000-08:00

Unicum e o combinatie de 40 de ierburi, digestiv preparat mereu dupa aceeasi reteta secreta si unica. Sticla balonata langa alta sticla la fel de balonata, cu aceeasi eticheta geometrica, simpla, o cruce cu brate egale sau un x beat, incercand sa-si gaseasca echilibrul sau priponit perpendicular pentru un ragaz.

Bautura in sine - sau Sinele bauturii – e unica, dar fiecare sticla e identica celeilalte tocmai pentru a asigura identitatea si singularitatea ce au consacrat-o. Nu e permisa diversitatea unicului.

Dar cum? Multe orgolii umane si ascutite ar sari intrigate sa riposteze. Dar exista diversitate a unicului, nu a aceluiasi unic. Sau poate a aceluiasi unic desprins in mici alte bucati unice in si prin insele.

Subiectivitatea si egourile aprinse ale specie umane, unice prin definitie, vin sa spulbere conceptul de diversitate a unicului. Pentru ca fiecare exponent al speciei se considera unic.

Sa presupunem ca specia e un glob mare, rece, de sticla. Specia trebuie raspandita uniform peste un alt glob mare. Solutia: spargem globul de sticla in bucati peste celalalt glob. Fiecare bucata a globului unic e unica, dar nu exista ca entitate de sine statatoare, ci numai prin constiinta si existenta intregului. In practica nu se intampla acest lucru, deci presupunerea nu e intocmai valida, de unde rezulta ca globul e de fapt de lut.

Cum poti sa desprinzi un glob de lut?

Trebuie sa rupi bucati din el, dar aceste bucati nu mai sunt unice, pentru ca rupandu-le ele se modeleazaă dupa globul-mama de lut. Usor, si intrinsecul formatiunilor minuscule se va perverti, iar carnea pamantului va fi deopotriva una. Toate bilele maleabile vor recrea lumea pe baza imaginilor propriilor notiuni, fireste notiuni, impartasite si de celelalte bile. Asa ca mircrocosmosul de lut extins va consta in mici numitori comuni ai culturii globului fecundator. Are loc manjirea unicitatii prin imitatie, atribut nativ in modelul actual.

Si totusi cu fiecare inghititura de Unicum iti zici "Das ist ein Unikum!" Pacat ca nu se intampla acelasi lucru cu fiecare mica bila, rostogolindu-se agitata pe podeaua universului si contopindu-se cu o alta, in incercarea de a reface structura arhetipala.

totul a inceput cand suava mana scheletica a atins bolul...

2009-10-04T14:58:00.001-07:00

1/2

2009-08-19T15:23:00.001-07:00

- Cate chipuri vezi in mine?
- Cateodata niciunul, alteori o jumatate, alteori 3.
- Care iti place?
- Jumatate imi place niciunul si jumatate, jumatate...de chip.
- De ce?
- Fara chip, imi place trupul tau, fara cap, doar cu parul peste mine. Jumatate, cand te lipesti de mine si suntem mozaic. Si niciunul ca sa uiti ca eu sunt doar jumatate, o jumatate prea mica pentru tine.
- Aseara erai unul...
- M-ai vazut dintr-o parte...Umbra mea e plina.
- De ce sa fii doar jumatate? Puteai fi si 5.
- Asa nu ma mai simt la fel de singur noaptea, cand adorm pe o singura parte. Stiu sigur ca in lumea asta mare si impara, am o jumatate.

Si s-au lipit pentru o noapte pe canapeaua veche si visinie. A doua seara a fost iarasi o jumatate singura, holbandu-se, nealinat si nealintat, la jumatate de luna.

Cateodata 0.5 + 0.5 = 0. Cuplurile au cast la float.

O jumatate e niciunul sau doar o jumatate...

clape spumoase

2009-07-29T01:05:00.000-07:00

Se nascuse mut intr-o camera izolata antifonic. Cum n-a plans la nastere, mama lui l-a abandonat langa calusul din pian. Copilul a crescut cu muzica. Canta in gand si avea voce frumoasa. Ii placea sa cante odata cu pianul. Uneori i-o lua inainte. Cand era singur, (cam 20 de ore pe zi), zdranganea la corzile infipte in calus, iar vibratia sunetelor I se infingea in gat si ramanea acolo. Atunci incepea sa urle, iar placa de rezonanta ii propaga sunetele departe, in noapte sau in dimineata. Ziua dormea pe muzica altcuiva.

Intr-o dimineata, insa, au venit mai devreme, iar pianul canta. Clapele se miscau voios, nebuneste, abrupt sau metodic, tiptil, pe furis.Ei priveau nauciti..Clape nonculori si sunete colorate, asortate. Vedeau muzica in bule de sapun. Pac, poc ..cate una se spargea, iar pianul nu se mai oprea. Pe jos era spuma, care crestea, urca pana la glezne, apoi pana la genunchi, apoi pana la adductor (sau gracilis sau pectineus -aveau inaltimi variabile).

In tot acest timp pianul se ridica incet, silentios mereu deasupra spumei, pana s-a lipit de tavan. Pedalele se clatineau prin ciucurii lustrei, clapele aveau firimituri de moloz, iar dedesubt se intindea o mare de spuma cu maini fluturand catre tavan, incercand sa se prinda de pianul suspendat ce nu a incetat nciodata sa-si opreasca clapele.

liga mama... (harpa copilariei care e pahar;p)

2009-06-26T03:02:00.000-07:00

si ma uit pe fereastra si vad fotografii surprinse in unghiuri acutite, si ma mai uit o data si vad ca frunzele din fotografie se misca... frunze maro-galbui de vara, iar norii lenvesc in forma de canapea. Eu ascult tema muzicala din Gran Torino si simt acea bucurie a inceputurilor, acea bucurie ca sunt viata.

Ps: nu vad soarele, dar imi amintesc de compunerea din clasa a 3-a a unui coleg, "soarele ca o mamaliga..." as zice usor terciuta acum [e cam racoare]

O scurta introspectie

2009-06-11T13:31:00.001-07:00

Intr-o dimineata m-am inghitit. Si daca tot am ajuns in mine mi-am zis, a venit momentul sa vad din ce sunt facuta, cum sunt pe dinautru, ce pot schimba la mine si ce e stricat in mine.

Am urmarit bolul alimentar de dinaintea mea, mergea al naibii de incet, l-am injurat si apoi depasit, de fapt, am trecut prin el. Am coborat smechereste pe coloana vertebrala ca un copil pe balustrada scarii si m-am incolacit in intestinul subtire. Aproape de sufocare, ma uitam in sus si-mi vedeam inima batand cu putere. Cateva insticte zvacneau anevoios, dar na, creierul era prea departe ca sa gasesc solutii. Asa ca am asteptat si m-am uitat in jur. In jos, in sus, la stanga, la dreapta, incrucisat, iar apoi la toate deodata si nu mai vedeam nimic. Auzeam, in schimb, un suierat, apoi curgere si prelingere. Pipi, mi-am zis. Dupa, m-am linistit si mi-am amintit ca eram in mine si ca trebuia sa profit de asta. Viscerele mele nu ma interesau prea mult, ma gadilau venele, asa ca am zis ca vad si partea nevazuta. Imi cautam spiritul. Pe la inima ar trebui sa fie. Zau?! Caut in ventricul, apoi in atriu, apoi prin aorte, vene, ma uit in plamani, o fi fugit de frica prin vena pulmonara. Nimic! Apoi ma urc eu repede catre cutia craniana. Dincolo, cadru propice meditatiei, susur, calm, ganduri fluide. Era asa placut incat am atipit putin. Ma trezesc, simt o racoare. Gata! Ma cauta Spiritul. Nu era el, din pacate, ci un scurt impuls al neuronasilor mei. Sinapsele mele se sarutau, asa ca m-am departat.

Nu aveam sa-mi gasesc spirul prea curand si cum incepeam sa ma sufoc, am iesit.

La lumina impede a becului lampii am avut o revelatie: “Daca nu-mi gasesc spiritul, inseamna ca sunt un spirit liber!” O sa-l vanez de la distanta totusi…

perpetuum mobile..si totusi exista!

2009-05-18T16:26:00.002-07:00

Pe holul Oficiului de Stat pentru Brevete si Marci se inghesuie 3 grupuri mici de oameni. Intr-un colt, in stanga usii, un om cu un copilas cu un calut cu o copita ruginita. Deodata zarva mare pe hol. Un individ furios iese trantind pagini cu schite, aruncand cuburi mici, tasate si imprecatii deopotriva. Iese dezgustat, expectorand o flecma fortata, care refuza sa iasa complet si se agata rugatoare de coltul buzii, prelingandu-se timid. Pentru el OSIM trebuia sa fie OSIM (slang pentru awesome), dar a devenit OSIM (Oh Shit It’s Monday…).
Intr-adevar, era luni si era prea devreme. Dispozitivul lui de compactare a gunoiului si utlizarea lui ulterioara in constructii, il amuzase pe slujbasul OSIM si-i trezise deopotriva amintiri hilare ale comunismului. Sub principiul daca la ei se poate, hai sa incercam si la noi, piata romaneasca fusese invadata de plagiaturi incropite, functionale dar fara prea multa aplicabilitate. Incepuse sa-i povesteasca despre cum s-a inventat la noi cutia neagra si cum scopul ei era unul cu totul insolit. Prin anii ’72 sub regimul infloritor ceasusit – statistic vorbind – cel dintai cizmar al tarii a vizitat Egiptul si a fost impresionat nu de piramide, mumii sau zeitati, ci de agricultura egipteana. Drept urmare, a hotarat infiintarea unui sistem de irigatii ca-n povesti, atat de eficient incat recoltele putrezeau. Solutia a venit firesc, un sistem de inregistrare al instalatiilor. Asa a aparaut la noi cutia neagra, care e de fapt portocalie.
Case din gunoi pentru gunoaie, asa gandea inventatorul ratat, pufnind pe sub mustati. Si-l imagina pe scrobitul de functionar locuind intr-o casa din resturi menajere, mancand din pungi, tragandu-si-o cu sotia reciclata si mangaindu-l pe fi-su pe parul lui din spagete Bolognese.
Scapase din dosar un desen, iar copilasul se uita rotind din ochisori la el. Ii rotea incet, in sensul acelor de ceasornic, iar gunoiul pisat si inchegat devenise o spirala duhnind a peste ranced. Cerculete gri tarcat ii alergau in fata ochilor, iar apoi se divizau intr-o meioza lenta.
In sfarsit, sosise randul lor. Barbatul la varsta a doua, isi ridica nervos gulerul patat de transpiratie si-l trase pe copil spre usa. Acesta gangurea la calut si-l plimba prin aer, pe un drum cu dealuri, hopuri, praf si trifoi. Calul plescaia usor.
In birou maldare de dosare, pe scaun un tip in costum cu o figura neprietenoasa:
- Spuneti repede! Peste o jumatate de ora e pauza de masa, iar dupa-amiaza am o conferinta.
- Am si eu o inventie, o inventie unica..
- Zau?!, credeam ca ati venit doar sa vizitati oficiul (rade sarcastic). Ah, minorii nu au voie aici. Mai bine il lasati sa astepte afara. Sunt niste bomboane pe masa de langa fereastra. Si puteti sa-I spuneti sa nu se mai legene, e enervant!
- Domnule, ierati-ma, dar vedeti…el este inventia, de fapt este mecanismul care sta la baza intregului sistem.
- Am auzit multe de cand sunt aici, dar asta e prea de tot !!!
- Pai, el si calutul lui alcatuiesc un perpetuum mobile. Acordati-mi 2 minute sa va povestesc.
- …
- De 3 ani de cand i-am cumparat calutul nu s-a mai despartit de el, la propriu. Il tot balanseaza, roteste, ameteste, clatina… chiar si in somn. Da, chiar si in somn! Copilul doarme, dar calul nu. Calul topaie, merge in buiestru, necheaza.
- Ce cal e asta, dom’le?
- E un cal de lemn. E din stejar. Miroase a rasina umeda.
- Credeam ca e cal din ala cu rotita!
- Ah, calul nu are rotita, copilul are…
- Domnule, va rog, ce sunt aberatiile astea?
- Copilul meu e autist, copilul meu e un pertetuum mobile, calul nici macar nu conteaza, dar vad ca nu va intereseaza.
Omul isi smulse copilul, care isi plimba calul pe mana lui pana aproape de ureche, si iesi suspinand pe usa.
Functionarul isi freca ochii, cuprinse camera cu privirea si, dupa un moment de nelamurire reprimata, deschise condica jerpelita si nota la mijlocul paginii: Azi, 3 martie 1999, 0 inventii.

MORGA ESTETICA

2009-02-06T17:22:00.000-08:00

Ochii sticlosi, un cenusiu-bleumarin, mainile albe, aproape laptoase, buzele subtiri, mereu usor tuguiate, limba ascutita, si dintii...dintii cei mai lati si atent periati de 3-4 ori pe saptamana, in rest numai udati in apa de gura si masati cu fire de menta salbatica...ii iubea. De fapt, iubea totul la el.

Dimineata se trezea numai ca sa-si priveasca chipul in oglinda si sa probeze toate costumele bune pe care le avea in dulap, 3 la numar. II placea sa umble numai in chiloti prin camera si sa-si admire fundul rotunjit in toate ferestrele de la etaj. Uneori, cara un scaun cu el, caci nu ajungea la nivelul lor si se cocota pe scaunel, se rotea, facea piruete si se pipaia. Apoi cobora satisfacut si topaia pana la urmatorul geam.

Isi atasaze de mansetele hainei oglinzi ca sa-si priveasca chipul cand mergea pe strada. Cand era noroi, nu iesea din casa.

Avea 87 de ani, dar arata viu, mai ales cand clipea. Asta daca te uitai de aproape, altfel, era un batranel la locul lui, in parc sau pe scaun, sau pe targa sau in depozitul de morti frumosi din unitatea speciala “Morga estetica”.

Tinea la reputatia lui, asa ca Frumoshu’, si-a rezervat din timp, de la varsta de 60 de ani, un loc acolo. Din pacate, l-au repartizat in zona cosciugelelor transparente, dar asezate orizontal, si nu vertical in format 3D, asa ca vizitatorii muzeului “Morga estetica”, vor fi privati sa-l cerceteze amanuntit, pe toate laturile…

Dar putea sa aleaga pozitia, cu fata sau cu spatele in sus, sau lateral stanga, dreapta sau diagonal incadrat. A ales, bineinteles, pozitia cu spatele in sus, nu negeaba isi pudra si masa fundul zilnic!

Locul in care a fost plasat era frumos luminat, iar unghiul il avantaja cum nu se putea mai bine. Cu fata intre perne de satin verzui l-au asezat, incercand sa-i micsoreze grimasa prelunga, afisand un zambet larg, perfect de fotografiat.

I-au pudrat fundul si l-au acoperit cu o bucata fina de matase translucida, scufandata usor in faldul central, ce despartea curbele posteriorului.

Intre orele 10 si 16, mii de vizitatori il fotografiau, se pozau langa, deasupra, printre, spre, dupa…

Era doar un mort frumos intre sutele de morti frumosi din “Morga estetica”, dar avea acea gingasie, mereu VIE…

Uroscopia gandurilor de pe WC

2008-11-25T12:57:00.000-08:00

O zi plina incepe cand te trezesti de la 6 si iti cari laptopul "upstairs". Etaj in etaj. Adica varianta paturi suprapuse. Am scris vreodata despre mine? Numai la persoana a 3-a. Cred ca mi s-au lipit entitatile sau s-au (sa-u nu exista? ) dezbinat de-a binelea.
Odata aveam o unghie trei sferturi rupta..si nu voiam s-o retez, asa ca am lipit-o.
Unghiile folosesc numai la scarpinat, indiferent ce animal ai fi. Renii nu se scarpina cu unghiile, ci cu limba..pana aproape de pulpe.Ce face Rudolph cand conduce sania si il mananca coapsa? Nu are timp de pierdut. Se intoarce si isi trage limba slinoasa si salivoasa pe spate. Dar oups...are nasul prea rosu, prea sclipitor si-l orbeste pe Mosu', care pierde controlul saniei si cade.
Mosu' e nemuritor? Nu cred, ca la mine n-a mai venit. A murit in accident. Nu purta parasuta.

Sunt multe lucruri care ma intriga. De exemplu, nu e voie sa te pupi in unitatile publice. Pupatul e public, pupatul e firescul, nevoia, gadilatul, setea si imbatatul/imbibatul.
Sau ca nu poti sa iesi la 11 noaptea in pijamale fara sa nu comenteze careva..ceva de genul, acum i-au dat drumul de la sanatoriu. Iar eu in sinea mea, bine ca nu mi-au dat dupa 11:30, ca nu mai prindeam metroul...

Si totusi...de ce dorinta mea cea mai mare in momentul asta e sa dorm 2 zile neintrerupt? O sa-mi pun pampersi inainte si n-o sa mai mai ridic din pat.

Apoi lumea o sa fie mai frumoasa, eu fiind asa bezmetica si somnambulica... Mi-e dor de-o narcolepsie, cum n-am mai avut parte de...Cascat! Inghit sarpele, scuip bila, scap cercelul si imi pun sosetele la cap. Dimineata trebuie sa ai sosete la indemana.

Gandurile sunt ca urina, nu poti sa le tii...M-am scapat in seara asta!

broastele n-au picioare, au doar maini...

2008-10-02T02:02:00.000-07:00

Gigel, ascult-o pe mamica!!! ;))

2008-08-13T02:06:00.000-07:00

amplexus

2008-08-13T01:50:00.001-07:00

O broasca umeda, gelatinoasa, vascoasa pe o frunza de nufar neinflorit, intinzand limba ca un harpon si prinzand o mica diptera, molesita de caldura inecacioasa, mestecata cu plescaituri celofanice, cu falci umflandu-se ca o fata de copil schimonosita, inghitit fortat, nesatisfacut si supt melancolic de saliva diluata, rumegata indelung, anamnezic, printre regrete uscate de elicea unei barci matinale.

- De ce broastele sunt asa de plictisite?

- Din cauza sariturilor. Topaie anevoios, uneori, si apoi isi astupa ochii cu obloane cartilaginoase, o perdea si doua randuri de zabrele, prea groase ca sa vada stelute, dungi, lasere, ghionturi de lumina.

- Si de ce nu au cozi?

- Din acelasi motiv, toate..nu au de ce sa se ingramadeasca. Dar ar trebui sa stii toate astea, ti-am povestit legenda broscoiului din mlastina cu o jumatate de copac.

- Am uitat. Spune-mi, spune-mi…

- Bine. Era un broscoi si locuia in mlastina. Mai mult in apropierea ei. Ii placeau mirosurile, racoarea si aburii ce ieseu din mlastina. Ii placea sa-si unga tegumentul cu mal clocit, caldut si cremos. Cand malul se usca, isi simtea trupul firav, incorsetat, iar pasta negricioasa lasa striatii in urma-i. Ii placea sa-si afunde un piciorus in mlastina si sa-l simta cum se scufunda incet, tras de forte imperceptibile.

Atunci isi oprea repiratia, iar un fior rece si ascutit ii trecea prin stomac, ca in timpul primul sau amplexus. De fapt, facea baile de mal, ca sa vada cum e…o imbratisare sufocanta, negelatinoasa, lipsita de ritualul de depunere sau ungere spermatica a oualor. Se simtea secat, infertil, uscat. Atunci scotea un oftat prelung, ca un tipat de cucuvea. Da, avea cele mai ciudate oacaituri, usor distillate, asurzitoare, rupte din alte taramuri.

Langa mlastina lui, se simtea ferit. Ferit de prea multe lumina, de pradatori, de timp, de femele cicalitoare.

Uneori, era trist…si singur. Atat de singur, incat seara isi auzea ecoul sunetelor lui hibride topaind deasupra mlastinei, ca o pietricica facand cercuri concentrice din ce in ce mai largi. Apa freamata, vazduhul vibreaza, vantul fuge.

Pana si vantul fugea de el.

Pana intr-o dimineata, cand viata lui a capatat sens. Aproape de mlastina a venit un caine cu par zbarlit si calti inecati de noroi, care zburda frenetic ca un roib, nevrand sa fie supus. La un moment dat, potaia alearga in cerc, formand cerculete din ce in ce mai mici, ca pietricele din apa. Vrea sa-si apuce coada si se zbate cu limba scoasa si flamanda. Coada se penduleaza usor, tresare, cand botul umed o atinge. Apoi coltii stambi o apuca. Broscoiul are imaginea unei fiinte complete, intregite. Nu mai percepe vaitatul firav al cainelui, nu mai vede descatusarea fortata sau mustele roind deasupra unei mici cicatrici din coada cainelui, nici musca de langa el, pe care altadata ar fi sorbit-o nesatios. Acum stie ce vrea, vrea sa aiba o coada..sa faca cerculete, apoi sa pluteasca desupra mlastinei, sa se afunde in ea in cerculete ametitoare, sa faca un vartej in mlastina, s-o ridice, iar stropii negri, smolosi sa se imprastie in vazduh. Mlastina sa erupa, iar el, sa-si prinda coada intr-un geamat usor. Amplexus divin!

Doar ca senzatiile ce-l incercau au fost prea puternice. Inima i-a cedat, iar trupul lui micut s-a chircit..atat de mult incat piciorusele din fata le atingeau pe cele din spate. Se pendula sistematic, ca o rola de cascaval pe podea. Apoi s-a prelins catre mlastina.

Baltabac..iar mlastina l-a primit in patura sa gelatinoasa.

Parca renastea, doar ca era prea intuneric, iar el nu mai era o plevusca, era un cerc…

nu lasa branza sa treaca pe langa tine!!! [sau viata nu e mare branza]

2008-08-04T11:34:00.000-07:00

Nu e mare branza sa manaci branza, dar branza imi brazdeaza stomacul, brodand broboane, briose, bretele de branza.
Branza scoasa cu briceacul…pribeagul.
Si atunci viata imi pare ca o cutie de branza cremoasa, cu verdeturi picante, mici, stoarse, stambe. Sunt multi mancatori de branZA in lume, branzodauri, branZARuri, branZEN-uri. Branza e un lucru firesc, e o stare elementara, e o componenta activa, un inhibator, un catalizator. Exista branza pentru toate lumea si pentru toate gusturile. Ce culoare are branza? Multi ar zice ca e alba, dar gresesc. Trebuie privita cu atentie. Branza are multe nuante, inflexiuni, proprietati, mirosuri, gusturi. Poate avea gusturi diferite in aceeasi zi. Dimineata prefera sa stea in frigider, la racoare, la pranz in farfurie, molesita peste aburi de legume, seara se odihneste pe o felie palida de paine. Monotonia asta o plictiseste teribil. Uneori face pe viteaza si se arunca in cosul de gunoi. Zice ca nu e simandicoasa, dar iti trage imediat peste, pelerina mov-verzuie si spongioasa.
Fiecare om primeste la nastere o cutie cu branza. Toti cei care te cunosc, gusta din branza ta. Fie pentru ca le e foame, fie pentru ca le place branza, fie pentru ca le place branza ta, fie toata trei…Se opresc, se azasa, savureaza, inting pe paine, musca felie dupa felie. Cand pleaca, te golesc usor.
La un moment dat, branza se termina, dar cutia ramane. Striatii usoare de branza, inchegata, galbejita pe margini. Atunci incepi sa lingi peretii abia unsi. Cutia ramane curata.
Incepi sa compari gustul branzei tale cu gustul celorlalte branze. Te analizezi, faci grafice pe pereti, te oglindesti pe fundul cutiei goale, iti plimbi frenetic limba printre dinti sa simti aromele, apoi cu unghia smulgi bucati de branza dintre masele, iti curatesti urechiile, nasul, pe freci de teva lucioasa din spatele tau si dupa, ce te gandesti 3 minute, te speli pe maini. Dupa care incepi sa manaci branza, multa branza. Cum e cealalta branza? Oare e mai buna?
Cutia ta e goala, iar tu satul, satul de branza.
Atunci vomiti toata branza pe care ai mancat-o ani in sir si o pui la loc in cutia curata, o inchizi si o pui in camara cutiilor cu branza.
Te intinzi, pentru ca te doare burta, si adormi.
Totul o sa fie bine, nani, nani…Just say “Cheese!!!” ou, mieux, "Omlette Du Fromage" ;p

[beet in the oven]

2008-07-31T03:52:00.000-07:00

Ce faci cand esti deprimat? Mananci covrigei dietetici cu lapte degresat si asculti Sonata opus 27 – Sonata lunii - care e de fapt, a despartirii.
Daca nu erai deprimat, acum sigur vei fi…
Pasi strambi, cortegiu funerar, ploaie in spatele bisericii din Vama Veche…

uneori sonata

dor

2008-07-10T04:48:00.000-07:00

Si mi-e dor, mi-e dor de o pajiste cu flori! Flori mici, albastre, care se catara pe piele si iti intra in urechi ca niste lacuste cu ochii inchisi de soare prea mult, cand afara adie vantul usor si gelatinos, prin fire de par trantinte pe pamant uscat, crapat si gandacei cu carapace verzui-aurie, plictisiti de vara, de lumina asurzitoare si de mainile noastre prelungite pe iarba, inaltandu-se ademenitor.

Cibelle - Green Grass

fragmente de viata nedigerate...

2008-07-09T15:25:00.000-07:00

Tranteste usa, isi arunca bocancii mocirliti si isi azvarle geanta roasa pe podea, apoi alearga spre baie. Becul spanzurat, deasupra oglinzii crapate, licarea si scoatea un zgomot de bondar in calduri. Cineva era in baie, tocmai acum cand purgatia molateca se zbatea in c[anal]ul anal, iar o gheara rece ii zgaria muschii abdominali. In baie un tablou grotesc. Maica-sa purta in poale, laba vanata a unui picior firav, duhind a carne putreda. Pe covorasul de rogojina, erau imprastiate bucati de unghii. Maica-sa inca manuia cu iscusinta unghiera si retusa pedichiura, cioplind usor coltul stang al unghiei. Corpul livid, avea un picior atarnat in vasul de toaleta. Femeia ii zice fiului sau, cu o voce grava sa traga apa, peste piciorul semi-inundat in ‘apa de toaleta’, ca sa i se inmoaie unghiile.

Fiul, consternat, se rasteste la maica-sa, si o alunga din toaleta. Aceasta tranteste piciorul pe podea si iese bombanind. Il trage si pe celalalt din toaleta, apoi tranteste usa si iese.
Tipul se asaza pe vasul rozaliu si asteapta, dar in zadar. Era prea nervos, iar imaginea cadavrului, intins langa el, il inhiba. Lesul avea corpul stafidit, cu pielea incustrata, parul se rasfira mladios pe umeri, iar ranjetul scartaietor arata 2 dinti galbejiti, apoi intuneric.
Totusi nu-si putea lua ochii de la unghiile sale geometrice. Erau perfect taiate, simetrice, rotunjite la capete si usor lacuite. Ii placeau. Intotdeaua isi dorise unghii lungi, adanci, dar le avea patratoase si, desi mereu o punea pe maica-sa sa-i taie pielitele, totusi nu era multumit de forma lor. Dar ale mortului erau perfecte, exact cum isi dorea si el!
Brusc, prezenta cadavrului nu-l mai deranja. Era un cadavru frumos, bine pastrat, mirosea a cartofi stricati si striviti, ce-i drept, dar ce cadavru nu miroase? Uitase de ce se asezase pe veceu, asa ca se ridica s-o cauta pe maica-sa. Femeia trebaluia prin bucatarie, carand mereu cani cu apa si aruncandu-le pe fereastra.
- Dar pe asta de ce l-ai adus? Nu ti-au ajuns ultimele doua?
- Dragul meu, asta era pentru tine. Avea unghii frumoase si, in plus, trebuia sa sarbatorim cumva. Ai uitat, e 9 iulie. Happy “Hug a zombie ” day! I-ai pus piciorul la loc in veceu?
- Nu, acum ma duc. Si, multumesc, mama!

NB: Ca tot am adus vorba de zombie...

le bonheur est irreductible

2008-06-30T14:20:00.000-07:00

testamentul narcoleptomaniacului...

2008-06-30T13:19:00.000-07:00

Pentru moment narcolepsia a fost inlaturata..la cele mai mici recidive, va rugam sa sunati la numarul de urgenta 199 (taxabil doar daca il apelati). Pentru cei care se afla la prima somnolenta neofitica...avem de facut urmatorul anunt: "Nu ne deranjam pentru neinitiati!"
E noapte si eu dorm...firescul somn, cu REM reloaded. E trist!

A&B...

2008-06-30T13:08:00.000-07:00

Anca e studentă în anul trei la Matematică, iar Bogdan, “el”-ul ei, e student în anul patru la Litere. Anca e analitică, zglobie şi formulatică. Îi plac funcţiile bijective. Bogdan are un monoclu de la bunicul său, care a luptat in Legiunea Straină, şi un carneţel şifonat cu gânduri de metrou. Nu-i plac ouăle.
Anca vede relatia ei cu Bodan astfel: Fie F:A→B, unde F este funcţia “iubire”, definită pe domeniul A[nca], cu valori în codomeniul ei, B[ogdan]. Trebuie să fie o funcţie bijectivă, deci cardinalul lui A este egal cu cardinalul lui B. Anca şi-a notat pe o pagină lipită de unitatea centrală a calculatorului ei, rezultatele următoarelor operaţii cu mulţimi: A∩B, AUB, A\B, B\A. Ultimele două operaţii au ca rezultat mulţimea vidă. Anca are, însă, pe verso, o variantă uşor modificată, în care A\B=A, iar B\A={‘NIMIC’} - pentru momentele în care se ceartă cu Bogdan.
Bogdan crede că ei sunt complementari, litere şi cifre. Iubirea e o axiomă, el nu încercă s-o demonstreze, aşa cum mai face Anca. Ştie că există şi e suficient pentru el.
Maine e 3 noiembrie, ziua Ancăi. Ar vrea să-i cumpere ceva special, dar e falit. Se scotoceşte în buzunare…5 roni. De ajuns să cumpere 30 de grame de Ammonium Alum (Alaun de Amoniu). Ia din cămara sticla de oţet şi alege de pe uşa frigiderului un ou de gâscă. Îl fierbe la termoplonjor, apoi îl scaldă sub un jet ţâfnos de apă. Maioneză cu dragoste?!…Nici pe departe! Amestecă alaunul cu oţetul, iar cu soluţia obţinută încarcă rezervorul stiloului. Scrijeleşte încet pe coaja scorţuroasă. Oul absoarbe buretos ‘cerneala’ şi rămâne, în urma-i, albicios, cu aceeaşi pată verzuie acoperind ascunsul bănuţ fecundator.
Seara, se întâlneşte cu Anca. Ea are strungăreaţa aţâţătoare, mănuşi verzi şi obrajii sticloşi. O sărută şi scoate din buzunar oul ascuţit de gâscă. Ea se holbează, cu pupilele înnegrite şi scânteietoare. El îi spune să spargă oul. Ea îi răspunde, zâmbind şugubet, că a mâncat acasă. El începe să decojească oul. Ea se sperie uşor, ştie că el nu mănâncă ouă. Sub coaja subţire se ivesc litere tremurânde. Anca îi smulge oul şi continuă, curioasă, să-l dezgolească. Două cuvinte stau lungite, pe albuşul moleşit “Te iubesc!”
Ea gângureşte…”Cum ai făcut asta???”
Doar steganografie…

oza...

2008-04-16T15:05:00.000-07:00

Zgomot surd de metal. Zdrangane cristalin, seamana cu o baba stirba care zambeste, iti dai seama ca e binevoitoare, dar e atat de hidoasa, iar crustatiile din piele par sa fie ascunzatori labirintice pentru demoni mici, care tasnesc viclean. Usor umed, rece, infioratic, lucios, alunecos, molatec.
Vreau sa fiu o za metalica, de fapt vreau sa fiu doua zale metalice legate. Sa alunec usor, cand pe o za, cand pe alta, sa nu pot sa ies, sa ma dezbin.
Sunt doua zale.
O za mai mica si una mai mare.
Pe o za o chema Z, si pe cealalta A. Sunt strigata ZA.
Cineva ma intreaba,: De unde vine iti vine numele?
Eu ii raspund: Numele imi vine firesc, numele imi vine cand ma chem., cand am nevoie sa ma aud, cand ma strig. Numele imi vine greu, cand ploua afara, nu-i plac baltoacele, si vine jilav, ragusit. Numele vine plans, cand il zgarii pe sprancene, si numele vine vesel cand il gadil in ureche..il suflu in trepte.
Numele nu vine cand il tip.
Nu la asta ma refeream, imi zice Cineva-ul. Ce insemna numele tau?
Nu inseamna nimic. Il am, ca sa nu ma uit si ca sa nu ma uiti. Sunt doar 2 zale, ce pot sa insemn?
Intr-o zi m-am agitate pana peste poate si Z s-a desprins. Mi-a soptit speriat, ca nu mai face fata stresului. Si a plecat. Ce e o ZA, fara Z?
Z neunit fiind, n-a razbit. A stat zgribulit, ca o curba inclestata, neputandu-se lipi la loc. Nu si-a mai atins capatul, a ruginit si a ramas paralizat. O sarma indoita, asa i-a zis un lant lucios, care se tara tantos, prin mahala.
Z n-a suportat insulta.
“A” fost lipit postmortem. “A” a venit tarziu.
Eu n-am mai vrut sa fiu o zA, daca n-am reusit sa fiu ZA. L-am pus pe A in sertar.
De dimineata l-am scapat. A tipat usor. Cand l-am atins, m-a muscat de mana. Se desprinsese singur. A zic ca vrea sa se opreasca la un moment dat, sa-si gaseasca capatul.
L-a gasit si s-a intristat.
L-am pus la loc in sertar, a cantat Heavy metal toata dupa-amiaza. O za hard-metalica…

P.S. “Bine, e atunci cand ti-e bine?”

ametisterie

2008-03-12T04:49:00.000-07:00

Dimineata timpurie, uneori ma culc si vreau ca noapte sa dureze mult. Ma trezesc langa aceeasi pereti galbejiti si carpiti cu scotch, dar nu stau sa-i contemplu.
In dimineata asta, insa, profitand de starea-mi molesita si difuzoptuza, sub pretextul unei raceli, care tind sa cred ca ma ipohondrizeaza...am preferat sa stau, indelung in pat, cu o carte in mana, pe care, spre surprinderea mea, am si terminat-o, dar cu pauze lungi, pentru ca boxele tusesc si trebuie sa le bat usor pe spate, pentru ca 'mess-ul' imi huruie si eu, curioasa, ma deplasez in 4 labe, pana la celalalt capat al patului, sa vad fereastra deschisa si plictisita, cobor, raspund, cu fraze lungi si gadilatoare, care par expulzate din strafunduri, dar care pandesc hipodermic.
Imi miroase parul a tutun si e imbibat cu saruri..din lacrimi...sau flegme..nu mai stiu sau din transpiratia frisonatica.
Sunt apatica, un icter-sfincter, pulsand regulat.
Dupa-amiaza asta, raman inchisa in camera...n-am mai facut asta de vreun an si jumatate...doar ganduri pestilentiale.
Totusi, as rontai o acadea!

ory[za]..ory[zuid afrika]

2008-03-10T17:00:00.001-07:00

Nu-mi place orezul decat atunci cand mi-e foarte foame. Nu-mi place cand se umfla, si devine burtos, nu-mi place mirosul lui. Pierzi mult timp, alegandu-l bob cu bob...asta in cazul pretentiosilor.
Imi place sa-mi pierd mainile intr-un vas cu orez, la atingere e placut. M-as cufunda in orez. Imi place sa sap intr-un sac plin cu orez, sa-l strecor printre degete si sa-l prelig. Zboara ingramadit si imprastiat. Imi imaginez uneori orezul scrasnind intre dintii mei.
Imi surade ideea ca are flori hermafrodite, ca face parte din familia Poaceae [true grass...aviz amatorilor ;p] si ca la baza spicelor se gasesc, in general, frunzioare numite "glume"....
Cum ar fi -> Pe vremea lui Ceausescu...la granita ruso-chineza, in timp ce niste chinezi plantau orez s-au intalnit cu rusii care arau pamantul. Rusii au scos kalasnicoavele, chinezii au aplicat niste figuri de kung-fu si s-au macelarit intre ei.
A doua zi, ziarele chineze scriau: în timp ce niste cetateni chinezi plantau linistiti orez, dusmanii rusi au venit si i-au impuscat pe toti
Ai nostri arau pamantul mamei Rusiei, dusmanii chinezi au venit si i-au batut pe toti.
Scanteia romaneasca scria: Ieri, la granita ruso-chineza a avut loc un simpozion pe teme agrare...
Orezul ma trimite cu gandul la alternativa...ori asta..ori aia...
Ce mancam? orice..orez?

[ai]LID

2008-03-03T15:39:00.001-08:00

Avea ochii mari, negri, exoftalmici…din cauza asta parea mereu surprins, speriat, neajutorat ca un gandac puturos care se zbate spasmodic, balanganindu-se pe carapacea-i lustruita…Dar erau mari din cauze mai putin naturale…Cand era mic, se juca cu vecinul de la scara alaturata...un pusti negricios si mereu agitat...ai lui erau amandoi medici...maica-sa autopsiera...avea niste unghii galbene, tocite, fata trasa, cu mici firicele ramnificate, aducand a ametist injghebat hipodermic. Taica-sau, figura relativ notorie in mica urbe, era medicul de familie al cam tuturor personalitatilor marcante ...primarul il vizita periodic, de cand ii aparuse o iritatie pe fesa stanga...se pare ca era de la stevie...avea alergie...precaut, doctorul, i-a recomandat s-o inlocuiasca cu loboda rosie...

Ala micu’, categoric avea sa le calce pe urme. Manuia cu o agilitate uluitoare diverse instrumente medicale si cerea ‘favoruri’ pentru orice mic angajament...

Intr-o joi.. amandoi baietii..se jucau pe treptele care duc la usa din spate a blocului...mereu inchisa..usa metalica, verde, si cu un ivar improvizat, sudat, cu noduri mari, negricioase..acoperite de stropi verzui...ca o bucata de plastelina, frugal mestecata de palme neindemantice...

Se tot imbranceau...pana s-au izbit in usa..care a scartait prelung ca un sughit nesatios...Se asteptau ca usa sa dea in afara, dar...se deschidea in alta camera. Au patruns, timid si tiptil..o patura de cioburi alabstrui la stanga; au ocolit-o..in fata lor se intindea...golasa si sfioasa o masa metalica...neobisnuita...O biblioteca mica, prafuita, cu 3 din cele 5 rafturi ocupate...gazduia manuale vechi..scrise in latina si greaca, cu coperte cartonate, visinii...Au gasit langa volumul “Despre tipat sau cum sa tipi eficient...Manual complet cu ilustratii, viziune 3D a tipatului...variatiuni: urlet, geamat, scrasnet, screamat, vibratii verbale decibelice”..un briceag frumos lucrat, avand manerul in forma unui trup feminin nud....cu picioarele lipite, fara maini, iesindu-i din teasta calvitioasa o lama subtire, gratioasa....S-au hotarat s-o incerce...

Negriciosul l-a asezat pe colegul sau de joaca pe masa, l-a examinat fugitiv..si apoi a alergat pana in apartament..S-a intors in 5 minute cu o sticla mica de spirt...

A udat lama ...stropi albastrui alunecau/se grupau/cadeau/se combinau, lasand in spate bule confuze...

Baiatul sta inert pe masa..L-a legat cu o sfoara de ambele maini, pe care a purtat-o apoi in jurul trupului uscativ...L-a gadilat usor..el a miscat din picioare..le-a purtat vulcanic prin aer...Apoi i-a subjugat si gambele...S-a apropiat usor de el...si i-a aplicat o mica incizie pe pleoapa stanga..i-a desprins pleoapa....apoi a trecut la urmatoarea...se astepta ca globul sa tasneasca ca un clovn prins de un arc..dintr-o cutie colorata.

Lesinase de ceva vreme...La spital, dupa 2 zile de coma, baiatul-fara-pleoape, facu ochii mari...si se holba la draperiile verticale din camera mirosind a medicamente si perfuzii si glucoza si urina...

Putea cuprinde multe dintr-o singura privire...a observat-o, in deplinatate, pana si pe matusa lui..o femeie cu forme generoase, avand o circumferinta de 200 cm.

Lumea incepea sa se contureze mult mai bine...Simtea formele... o simfonie a geometriei spatiale...

Pana cand..dupa numai 3 saptamani..a murit de somn...Asa cu ochii holbati...

pere-ti plac?!

2008-02-13T13:59:00.000-08:00

O cunostea de putin timp…dar voia sa stie totul despre ea. Au vorbit la inceput despre noroi, ea calcase cu bocancii intr-o groapa plina ochi cu mal mustos si avea blugii murdari pana la gambe...si bombanea, de fapt, injura, erau blugi noi si n-avea sa-i spele toata saptamana, pentru ca iesise si nu mai avea bani pentru spalatorie si nu se gandea nicio clipa sa-i spele ea..ligheanul era gaurit si nu-i placea sunetul frecatului si nici miscarea ritmica...avea alergie la detergent..odata i s-au umflat degetele ingrozitor, iar umghiile parau sa scape incet de sub jugul pielii, a pielitelor...cum o furnicau toate cand auzea cuvantul asta ascutit...scarbos...pielite, unghii, scrasnitul dintilor, trosnitul degetelor, lichidul [sin]ovial...

O nelinistea ceva, dar ii era frica sa vorbeasca, teama ca ar putea fi inteleasa gresit, judecata...Incepu sa vorbeasca despre peretele din balconul colegului ei..avea o garsoniera..mergea des la el, pentru ca statea singur si avea mai mult spatiu acolo si avea un balcon mare, imprejmuit cu geamuri opace, si in partea dreapta avea un mic vitraliu verzui cu modele geometrice...Sta pe balcon si fuma ore in sir...mai vorbea cu colegul asta al ei..care o privea gales si ii mai tinea cateodata mana..doar atat...Dar ce perete avea balconul!!! Peretele din partea dreapta, cum iesi din singura camera..neimportant de amintit vreun detaliu despre camara..banala, nefiresc de mica si intunecoasa..si rece, cu aer umed si ranced mai ales seara, cand vecina de jos prajea ficati si rinichi..si un fum puturos urca..era imposibil sa stai in balcon..

Sa ne intoarcem la perete, cu fata la el...Putin mai in spate!!!..

Trebuie contemplat...

In partea de mijloc peretele era zimtat...si sus ar fi fost, dar cazuse tencuiala si ieseau in afara, ca niste mate ale unui soldat improscat de grenada, caramizile sangerii...sangerii de sange...o sa va povestesc al cui...Lateral erau doua bare de lemn, nu metalice..metalul e rece, alunecos, iar cand ai mainile ude e de-a dreptul dezgustator...

Ii placea sa stea langa perete, prin perete, sub perete...isi gasea linistea...Miscari usoare, sacadate, ca unduirile spontane starnite de un cantec de leagan....Partea de sus...era ca un sarut plapand, mai jos in striatiile de var...mangaieri gronjoase pe frunte...mereu nealintata...

“Fiecare ar trebui sa aiba peretele sau”....asta i-a zis cand s-au despartit la colt de strada.

para-zeet...

2008-02-06T04:58:00.000-08:00

Uneori un parazit simbiotic, alteori ca o ventuza ce se lipeste de piele si o aduna in cute mici, pana se umfla..intotdeauna am plecat inainte sa explodeze pielea..nu de alta, dar as fi murit si eu…si nu vreau sa mor..nu inca ..tocmai din cauza asta parazitez…fiinte, obiecte, copaci, strazi, ciocolata, pe tine…

Era odata o tipa si incerca…Incerca sa incerce multe, sa fie altfel si sa simta. Traia intr-o camera cu multe scaune, cu gratii verticale frumos varuite si cu un copac vestejit afara. Cand am cunoscut-o era iarna. Avea un palton de primavara, parul ravasit si inghetat..Avea o geanta incropita din carpe, colorata si sic. Mereu avea o cutie gaurita, intr-un buzunar. Prima data cand am vazut-o, n-a vrut sa-mi arate ce e in ea. Apoi ne-am vazut intr-un parc, plin de gropi si incercuit cu plasa verde si cazuta..Avea 3 gauri in partea din stanga si vantul suiera vulpav prin ochiurile ei largi si clipinde. Imi amintesc asta, pentru ca nu gaseam poarta parcului, si am largit o gaura si apoi am intrat inauntru..Abia apoi, mi-am dat seama, ca nu era imprejmuit. Pacat…plasa avortoare nu mai statea teapana..si caini latosi si cu ochii pierduti.. nu in ganduri, ci prin alte parcuri, intrau prin gaura aia si se scarpinau prin gropile facute de buldozere si lasau dare de urina langa banca pe care, eu o asteptam pe tipa cu cutiuta gaurita..A venit tarziu, dar nu i-am reprosat nimic. In fond, era placut in parc..se facuse seara, iar cainii se leganeau de piciorul meu, eu le mai dadeam un ghionte cu bocancul, ei ma muscau de blugi, dar nu aveau dinti..asa ca inutil..nu i-am mai lovit, doar ca ma umplusem de par canin, murdar si balos, cu calti incurcati si mirosind a casa parasita in graba si cu geamurile ferecate. Tipa venise…s-a mirat ca nu i-am aplicat nicio mustrare..n-a zis nici ea nimic, doar mi-a intins cutiuta ei..o avea in buzunarul paltonului ei verde..un verde crud, mirosind a plante strivite sub picioare goale. Am luat cutia si am asezat-o pe banca, langa mine. Un caine s-a ridicat pe labele din fata…atunci am vazut ca avea doar o ghiara, era murdara si parea usor strivita..aplatizata..si incerca sa traga cu laba cutiuta. Atunci am apucat cutia, si am tinut-o in mana. Eram curioasa, dar si mai curioasa sa vad ce crede tipa despre mine si gesturile mele. Nu scotea niciun cuvant. Astepta sa o deschid..Eu ii vorbeam despre noapte..despre intuneric si despre cainii din parc. I-am povestit si despre plasa verde..nu m-a privit tot timpul asta..se uita sporadic la mana mea, in care tineam incatusata cutia. In cele din urma, am decis s-o deschid. Aveam o lanterna mica pe post de breloc si am aprins-o..luminand timid catre cutie..Inauntru, in cercuri mici se misca o cochilie…parea varful unei inghetate de fistic..Mi-a zis sa inchid cutia, pentru ca melcul ei e sensibil la frig si de dimineata tusea. Am acoperit-o repede. Apoi mi-a zis ca ea trebuie sa plece cu autobuzul, a doua zi dimineata. Pleca in munti, cu cortul, sa studieze melci, iar melcul ei e unul tropical si n-ar rezista si ca ar fi profund indatorata sa-l pastrez eu in acest rastimp.

‘Trebuie doar sa-l mangai pe cochile seara, nu-i place intunericul si sa-l pui la o saptamana o frunza de castan…daca nu gasesti castan, ii pun frunza de mesteacan, dar o data la 3 zile…’.

Ea n-a mai asteptat consimtamantul meu si s-a ridicat pe varful cizmelor ei lacuite si a plecat. Pasul drept era mai mare decat cel stang..Nu-i stiam numele..

Atunci mi-am zis ca n-are sa mai revina..Am gasit lipit de spatele cutiei un biletel:

‘El e Runko..stii melcii sunt mai buni decat oamenii..nu te parasesc niciodata..doar daca mor..si daca fug….fug incet..ca sa-i gasesti repede..asta pentru ca sunt cam orgoliosi..si vor sa-i impaci si sa le ceri scuze..dar sunt foarte loiali..Runko o sa aiba grija de tine.’

Runko a murit a doua zi seara..mi-a fost foarte loial in ziua aceea..a stat numai pe mana mea stanga...

N-am mai fost in parcul ala, dar am auzit ca nu mai are plasa verde si nici caini..Pacat…Era singurul parc in care am stat 5 ore pe banca si cu 3 caini imprejur, cu bocancii infipti in zapada, cu calti de par de caine pe blugi, cu melcul in mana, inchis in cutie, si cu o tipa tacuta langa mine.

Melcii n-au fost niciodata viciul meu..

despre lucruri constante...

2008-02-06T04:14:00.000-08:00

Lucruri constante in univers…Sunt multi care ar da ca exemplu..pi-ul…si cat e pi-ul? pai 3.14..eu stiam ca e 3.14159..Oare nu e mai mare ca 3.14? mai e pi constant?..pi este, de fapt 3.1415926535897 sau 3.14159265358979323846… Un numar constant cu un numar de zecimale neconstant...

Sa luam atunci un numar care, cert, e constant..300 e un numar constant ..300 m/microsecunda. Lumina se deplaseaza cu viteza constanta. Totul, in rest, e variabil…

Pe masura ce ne deplasam mai repede..masa creste, lungimea se micsoreaza, timpul intern incetineste. Asta, pentru ca totul-i relativ…

Daca m-as deplasa cu viteza luminii..(clar as fi cea mai rapida:P..), as avea masa infinita (nu cred ca m-as mai incadra in idealul monden al masculilor umanoizi), as avea o lungime si un timp intern de valoare zero. Atunci m-as intinde, suculenta si cuprinzatoare, peste tot si in toate. As sta, dimineata, in cana ta amara de cafea, m-as prelinge in picurii de ploaie de pe paltonul tau, m-as strecura in conducta rece si m-as colbui pe strazi inecacioase…

Timpul n-ar mai conta..nu m-ar mai preocupa ca n-am baterie la ceas, ca e solstitiu sau ca am ratat o eclipsa de luna (sau un examen). Oricum timpul e periculos, fabulatie umana daunatoare…totul se reduce la numere..sunt un numar, variabil in acest univers…al cate-lea oare? Cate zecimale am?…

I[cycle]...

2008-01-22T13:04:00.000-08:00

Sta inchis intr-un turture

Cu buzele sparte

Ranjind sub streasina

Tinea intre pleoape un plic

Clipea cu timbre postale

Sporadic...pana a venit postasul

Cu bicicleta

Rosie, cu spite rupte

Si cu rugina intre coate...

Fara ziare, doar cu scrisori

Si vederi

Dilatate si translucide

Despre turturi

Visand la stalactite amorfe...

Apatice ca un postas pe bicicleta...

peste tot numai jderi...

2008-01-21T06:41:00.001-08:00

Tiptil, tiptil..labute alunecau pe coridorul labartat si inecat in mucuri de tigara inca fumegande..

“- Sa ne ascundem aici!!..zise unul.“

S-au strecurat sub tocul usii, toc subtire si prelung, s-au unduit putin de formele-i languroase si, apoi, in coloana, au invadat camera...ca niste mici razboinici veritabili, dar cu baionetele ruginite, coclite de vremurile grele..

In camera luminoasa au gasit o punga mare, plina cu coji de portocale si au inceput sa roada partea albicioasa, pe care au scuipat-o spontan..apoi si-au facut un ceai..tot din coji de portocale..

Le placea sa stea langa punga de hartie cu toarte molesite.

“- Daca ne alunga???”

“- Cum sa ne alunge?..doar suntem jderi...”

Nu i-a alungat nimeni, dar cojile de portocale s-au terminat...

RegINa...(sau desertul pietros din A-ul boltei palatINE...)

2008-01-18T15:22:00.001-08:00

Un tars, taraindu-se tacticos pe aleea umezita de rezidurile canine apoase...Din el ieseau frunzulite infasurate si usor destinse inspre teaca putrezita...Duminica pustie de ploaie eroziva...Un tomberon saltaret si indesat, scuipa, sporadic, bucati de ploaie murdara, excremente si cioburi diforme...I se facuse greata de la ultima strada. Din fata tomberonului...se auzea un murmur melodios...Pasi de ghete stramte si uitaturi panoramice, fasait de haina verde, organica..cu benzi metalizate de argintiu-viu, incolacindu-se dupa josul taliei in cute jgheboase. Tomberonul ridica voios rotita stanga la un hop viermanos si sughita o coaja de banana ...Apoi, mana care-l tara se dezlipi de toartele-i roase si apuca, nesatula, niste buze unsuroase...o voce sticloasa rasuna pe strada GOLlasa..

-Fai, tu ai maturat-o pe regina Elisabeta?

in subteranul parasit, unde ciorile nu canta nicodata...

2008-01-15T13:34:00.000-08:00

In canalul numarul 41, de pe strada Dorul Lelii, canalul ala cu 3 ochiuri si un sfert, sta de 5 zile si 3 ore, mai mult sau mai putin. Avea parul pana la urechea stanga, iar in dreapta avea un sobolan, care isi terminase de carat familia numeroasa in noul lacas, nu prea primitor, de altfel. In buzunarul hainei, ce fusese acum o luna un superb pardesiu visiniu de catifea marca Shanghai Gordelione Gucco&Leviatanuria..cu o delicioasa aplicatie veritabila, blanoasa si baloasa pentru privirile invidioase…avea un ceas elipsoidal legat cu un lantisor ruginos, usor inverzit la un capat…Lantisorul se prelingea dupa maneca hainei, pana aproape de coltul unghiei de la degetul aratator..noduros si bandajat intr-un colt de ziar…inca se zareau 3 litere M, A, Z…(sumă cu care un jucător majorează miza iniţială...sau poate ca mazda, mazilit....), apoi un firicel mic dintr-o litera..dar putea fi orice. Omul asta sta cu spatele..si cu mana pe spinarea boltita. Avea un bocanc adanc infipt in balta noroiasa..si plescaia...sporadic scuipa langa botul bocancului..sau pe langa botul bocancului...Apoi se opri. Gatul i se uscase.

O bubuitura se auzi langa crestetul sobolanului-parazit. Gura canalului cazu si sobolanul si cu adunatura de pramatii cu cozi solzoase cazura sfartecate in balta, murdarindu-i bocancul. Omul se ridica, urca scara si iesi in lumina blajina a diminetii. Isi scutura haina, isi potrivi tacticos ceasul, se scarpina dupa urechea stanga..o cauta, inutil, pe cea dreapta..si purcese cu pasi marunti intr-un bocanc acoperit de sange, blana, solzi si saliva.

calutul eclectic..

2008-01-13T15:44:00.000-08:00

Aluneca pe cai vascosi, ascutiti..pe unul n-a mai rezistat si l-a inghitit. Dar, nechezandul, dupa ce a ros din nervul optic, prea atos, l-a tras cu dintii si a scos intreg globul ocular..apoi a iesit, galopand....copilul a prins calutul, si-a tras parul pe fata, ca sa nu fie pedepsit...si a mers in buiestru pana aproape de casa...A ros o acadea in dungi mov cu kaki...si apoi si-a numarat iar calutii de sub perna: 14,4732 caluti..si cu asta noul....16.7.

Apoi a deschis perna si le-a acuns copitele in captuseala..iar el a dormit pe un nechezat in D minor.

1:37

2008-01-06T15:32:00.000-08:00

Am pisici la geam.care zgarie cu unghii pe gratii..si le uita apoi infipte in zapada…am gatul secatuit..prea mult ness..ma simt dezorientata..as vrea sa ies prin bucurestiul hibernatic, sa ma ratacesc pe stradute stramte, sa simt ca mi-e bine. Sa nu mai pierd noptile fara rost…sa dorm 16 ore ca in prima zi de vacanta, sa ma pierd in niste brate..si sa incep ce trebuia inceput, uneori doar continuat...incep cateodata sa uit sa traiesc..iau apoi o gura zdravana de aer urban puturos..inghit cu noduri, pe care apoi nu mai pot sa le desfac...scuip putin si ma sterg delicat in coltul gurii, in dreapta..unde a ramas o mica pata rosie de la un herpes amorezat indelung de buzele mele..dar repudiat timid, la inceput, sa nu-i ranesc sentimentele..si apoi ciupit si imprecat zilnic..pana nesuferitul si-a luat talpasita..nu inainte de a-si infinge coltii..sunt un om prea disperat uneori..calmeaza-te!!! Ooo..dulce somn...

Delivery Status Notification (Failure)...

2007-12-13T15:42:00.000-08:00

Stropi negri si grosi curgeau pe pielea incustrata. Pe obrajul stang se formase un jgeab, rudimentar, dar numai bun cat vascozitatile intunecate sa se prelinga incet...O picatura! Afurisita, patrunde brutal in cavitatea bucala..lasand o vaga senzatie de ranced. Se joaca putin cu limba zimturoasa, se pierde apoi prin saliva lasciva, coboara timid prin faringe, ajunge in 3 in esofag...usor dezintegrata...contopindu-se fecundator cu sucul gasteric, ceva mai tarziu...Se lipeste, speriata, de un chim pastos, usor lamentat...si apoi se adanacesc impreuna pana in strafundurile stomacale...despartindu-se amiabil, aproape de duoden. Aici plictis...Acum asteapta...

Moarte digitala...

2007-11-23T16:58:00.000-08:00

Molecule ravasite, dilatate de caldura emanata de overloadingul brusc. Deja nu se mai poate...e recomandabil un disk cleaning, dar ce sa stergi? Toate datele stocate cu grija in memoria, pretentios partitionata, sunt vitale. Dar nu mai au niciun rost acum...aplicatia se incarca greoi, crampeie UNICODE ii survoleaza mintea volatila, nerefreshuita de minute bune.
Isi simte circuitele bistabile dezintegrate, tranzistorii dezlipindu-se de pe cip, pinii astupati. Incearca cu disperare sa gaseasca un algoritm..el care, a lucrat in toate mediile posibile,, ar putea sa rezolve problema in orice limbaj de programare..dar nu codul ii da bataie de cap...Leziuni harware, se simte uzat fizic...casare iminenta. Cineva ii aplica un restart..grava eroare.. System failure!!! Literele clipocesc jucause.
Niciodata n-a avut o interfata prea prietenoasa, a testat diferite upgrade-uri, dar nu a avut succesul scontat. Ceea ce l-a facut relativ popular a fost alura sa protectoare..era ca un antivirus infailibil. Puteai downloada de la el zambete cu 7 Mb/s..intr-un mod cu totul natural, el isi uploada noi prieteni greu, cu circa 12Kb/s..dar cand uploadul era finished, simtea diferenta.
Pe masa se intinde lenes si prelung testamentul binar. Ecranul computerului se innegreste..idle 10 minute..Screen saverul afiseaza un haiku epitafic.
Murmura cifre, 18 la numar 69.86.79.76.85.84.90.73.69 [EVOLUTZIE in cod ascii]
Apoi ranjeste: “ It’s now safe to turn off..forever”

kumm

2007-10-09T12:00:00.000-07:00

The way i feel sometimes..i just hear myself and nobody else...just me and my shitty thoughts

morgana

to be continued...

2007-10-09T08:59:00.000-07:00

Catedata simt ca ma nevoie de o alta viata…Ca am inceput asa prost si ca nu mai pot continua. Asa ca un desen prost, trebuie sa-l stergi de tot, sa-l acoperi cu vopsea, sa arunci toata cutia cu pasteluri peste panza, sa-l manjesti, sa-l rupi in bucati mici, mici, mici..atat de mici cat sa nu le mai gasesti apoi prin camera.

Dar viata mea, desi ca o panza nereusita..nu pot s-o sfasii. Pana la urma o sa incerc s-o acoper, s-o ajustez. Am desenat odata o chestie..nu mi-a placut deloc. Apoi, peste o saptamana am gasit schita si am continuat sa desenez…am facut un chip cam desfigurat care urla..avea ochii rosii si gura verde, manjita de tarana si verdeata pe care le smulsese din pamant..Disperare, poate ar fi trebuit sa se numeasca desenul meu..dar eu i-am zis FRICA. Asta pentru ca eu nu sunt o disperata, dar frica imi este..Frica de a ma plimba intr-un cerc, de a reveni mereu la aceleasi puncte. Cateodata viata mea e prea rotunda... o s-o ascut bine, ca sa nu mai ma intorc inapoi..desi unele momente le-as retrai la nesfarsit..dar vreau altele noi si mai frumoase...Pana la urma mi-a placut desenul meu..si tipatul lui nu m-a durut..

Asta ma face sa sper...

nush...

2007-10-07T01:58:00.000-07:00

N-am mai scris de ceva vreme....n-am mai avut nici chef, nici net, nici inspiratie (de parca acum am :P) In fine..in ultima vreme fost cam bizi. Stau acum si ma gandesc dc scriu toate shiturile astea lipsite de cea mai vaga urma de profunzime. Cuvinte fade, goale, dar totusi sugestive pt sila existentiala in care ma afund. Nush parca mereu incercam sa parem mai altfel decat suntem...Ne temem ca ceilalti nu ne-ar mai placea daca nu am avea ceva un pic special si de aceea vrem sa exploram tot ce e mai cu motz din noi, sa ne dam smecheri, inventivi. Cu totii avem visuri, aspiratii..credem ca sunt pt noi, ca sa ne implinim ca fiinte, ca un tot, ca orice..dar de fapt nu facem toate astea pt noi..le facem pt ceilalti, ca sa le dovedim ca putem, ca sa dobandim recunoastere, ca sa fim admirati, ca sa nu fim singuri. Teama cea mai mare a umanitatii e singuratatea...Iar singuratatea, dupa cum bine spunea dl Paler, este "o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist".

vibrand...

2007-09-18T11:52:00.000-07:00

doua parti de carne ce se patrund
arsita din trupurile lor arse
gheata din saruturile sticloase
agonia cuvintelor goale

Eu nu sunt aici…

2007-09-09T13:22:00.000-07:00

Cuvintele se izbesc de mine, trec de mine, dar nu si prin mine. Ma ocolesc…Vorbesc cu mine, dar eu nu aud. Ma gandesc departe, la ceea ce ar fi putut sa fie…De ce ma simt asa goala ? Doar eram constienta ca asa se va termina…Poate e un nou inceput…Niciodata nu e..Asa ne amagim noi, credem ca va fi frumos, ca viata mereu ne pregateste ceva frumos, ne mintim frumos ca sa supravietuim. Uneori, viata e o mare dezamagire …Nu-mi plac dulcegariile, dar totusi ma agat de ele, ca sa prelungesc confruntarea cu mine, cu cei din jurul meu...Cat de amagitoare e faza cu « un nou inceput« …Incepem doar o singura data, naspa e ca trebuie sa continuam…Sa continuam de unde am ramas…Doar asa descoperim ca suntem puternici. Nu trebuie sa ne plangem de mila…eventual sa uitam un pic si sa mergem mai departe. Totul are un rost, doar ca acum sunt prea trista ca sa-mi dau seama care e rostul starii care ma framanta, ma seaca…Sufletul meu e gol, mintea mea grea, gandurile navala…Si totusi…De ce trebuie uneori sa fie asa? Ca sa ne dam seama…

Sobolanul din mine..

2007-09-03T14:16:00.000-07:00

Sunt un mic sobolan,

Ce se catara pe cerculetul lui

Intr-o cusca murdara si ascutita

Se plimba in nestire,

Pe aceeasi rotunjime

Intr-un cerc vicios…

A aflat cate grade are viata

I-a zis hamsterul de alaturi

Baaa,… are 360!

El, prostutul, nu stia,

Ca viata e o cursa de sobolani

Rotunda, infinita, ca Maya

Si atunci a tasnit

Ghiciti unde ?

In cuptorul cu microunde…

un pic mai sus

2007-08-31T14:23:00.000-07:00

Viata mereu te surprinde cu ceva…frumos, altfel, orbitor, scarbos, nebunesc. E important sa faci cat mai mult asa cum simti, sa-ti urmezi visurile si sa nu lasi timpul sa treaca prin tine, fara sa ramana putin si in tine.

Azi mi-am dat demisia. Nu sunt prea afectata pentru ca de mult imi doream sa plec de acolo.

De ce ? Simteam cum ma seaca fiecare minutel petrecut pe scaunul ala, cum creierii mei se izbesc de cutia craniana, cum sinapsele dintre neuroni se petrec lent si prelung, fara a mai ajunge la capat, cum mintea mea zboara, fara rost, la jumatatea de pat din camin, la mancarea de acasa, la niste brate calde si ocrotitoare…

Acum quo vadis ? Pai..nu prea stiu..vreau sa fac lucruri pentru mine, lucruri care sa merite, lucruri noi, sa cunosc oameni noi, sa invat chestii noi. Deja am inceput (acum cat m-o tine? This is za question…).

Si vorbeam cat de ciudata, taioasa, adrelinoasa, surprinzatoare e viata. Saptamana trecuta ma incerca cea mai shitoasa stare, iar saptamana asta parca radiez.. Poate credeti ca starile astea extreme sunt pacatoase si in neregula. Sunt normale. Simti ca viata e frumoasa, doar dupa ce ai realizat ca poate fi si urata…De asta apreciez si uratul..el e masura a tot ce iubim…Uratul e barometric.

Incepe o noua etapa...simt ca am trecut la next level. Prostii..Poate, dar ce bine e!

Ps: La multi ani pt cineva ffff drag mie!

Uneori e urat si afara, si inauntru...

2007-08-22T13:02:00.000-07:00

Mi se scurge asa picatura cu picatura viata si eu nu fac nimic sa o mai pastrez langa mine, sa o fac sa merite cu adevarat...Sau incerc cu disperare sa-i dau un sens, dar nu ma regasesc nicaieri ? Nu stiu ce vreau, nu stiu ce o sa fac, doar imi spun..e un simplu blocaj existential. Numai sa nu se termine prea tarziu.

Intotdeauna se poate si mai rau...

2007-08-22T12:33:00.000-07:00

Navigam asa intens, ca un internaut impatimit si cand colo peste ce dau..un articol gen: "Sa moara si capra vecinului". Cititi si amuzati-va!!!:)) Io asa am facut. Deci, crezi k jobul tau sucks? Think again!!! Ai incercat urmatoarele delicii?

"Doctor de fertilitate" pentru bureti

Fisa postului: principala responasabilitate a executantului este sa staea cu o seringa in mana timp de 10 ore pe zi, la un institut de cercetare din desertul Nevada, timp in care sa injecteze seruri care sa sincronizeze ciclurile reproductive ale buretilor. Ti se pare greu? Poate da, cand vei afla ca programul ia sfarsit pe la 11 seara, cam pe la aceeasi ora la care ies crotalii la vanatoare. Cu putin noroc, poti ajunge acasa intreg si teafar. Asta ca sa nu mai spunem ca salariul este de 15 dolari pe ora, iar beneficiile incluse in pachetul salarial includ o cana de cafea dimineata.

Ucigas de pui

Fisa postului: la ora 4,30 te imbraci in salopeta, la gandul ca ai de rupt in acea zi gatul a 170 de pui. Nici un minut nu trebuie irosit pe activitati inutile si neprofitabile, asa ca esti pus sa tai ghearele, in cazul (ne)fericit in care puiul nu s-a nascut mutant fara gheare. La sfarsitul unei zile de lucru mirosi a sange amestecat cu pene. Imbalsamat de aceasta mireasma atipica te indrepti spre casa, unde ai toate sansele sa iti risti casnicia cu greu incropita tocmai din pricina blestematului tau job... Salariul ajunge la 11 dolari pe ora, adica aproape un dolar gatul de pui rupt. Dezavantajul acestei slujbe este acela ca cei care stau la curte, chiar si cand vad puii vecinului ciugulind cuminti, le iau "piuitul" din instinct.

Degustator de ciocolata

Fisa postului: Probabil ti se pare un job de vis. Cine nu ar vrea sa-si petreaca ziua intreaga infruptandu-se cu bunatati? In realitate, sunt foarte putini cei care fac fata unui astfel de job. Primele zile sunt cu siguranta raiul pe pamant, dar pe masura ce trece timpul si vei avea de gustat tot mai multe si mai rele tipuri de ciocolata (nu-ti inchipui ca tot ce e bun ajunge direct la tine), in timp ce vei castiga pana la 15 kilograme in plus, iti vei reconsidera cu siguranta alegerea.

Controlor de calitate pentru hrana pisicilor

Fisa postului: Oricat de mult ai indragi patrupedele, aceasta slujba ti-ar putea da peste cap serios sistemul de valori in ceea ce le priveste. Sarcinile angajatului includ selectarea impuritatilor, gruparea acestora, testarea calitatii „meniului” pisicesc, si, nu in ultimul rand, „adulmecarea” adanca a preparatului pentru a-i verifica prospetimea.

Ziua fericirii

2007-08-21T12:45:00.000-07:00

Sa va spun o poveste…

A fost odata ca niciodata, de fapt, este si traieste chiar acum, poate esti chiar tu…un om. Nu un print, nu un astronaut, nu un autopsier sau un copywriter. Pur si simplu un om. Si omul asta avea un vis mare, sa faca ceva ce nu a mai facut nimeni inaintea lui. Si asa cu o frenezie nebuna a inceput sa caute…de ce ar mai fi nevoie pe pamant ? Ii intreaba pe prieteni, cam ce si-ar dori ei asa cel mai mult…toti, pai BANI, frate, ce ma mai intrebi? Pe el nu-l ajuta asa mult raspunsul asta, pe prietenii sai ii dureau undeva de cautarile lui cam inutile..si-i tot repetau, fa si tu ceva practic, o sa mori de foame cu gandirea asta utopica. Ce vrei sa inventezi : o masinarie de desfacut melci, o dracie zburatoare, un cyborg, o pastila magica ca sa nu mai dormim ? S-a gandit el mai bine si a vazut ca pe el nu prea s-a intrebat cam ce lipseste pe lumea asta. Intr-o noapte, pe cand se intorcea cu metroul acasa, in vagon se afla nelipsitul cersetor…care dupa ce rosteste scriptul induiasator, trece cu mana intinsa pe langa el. El nici nu-l baga in seama…pana cand, langa el, un tip ii intinde o moneda. Cersetorul ii raspunde scurt : Sa fii fericit !

Atunci eroul din povestea noastra se trezeste brusc din reverie si un evrika expulzat brusc apare pe chipul sau. Apoi, ca un om care a gasit cheia de la toate misterele, se strecoara grabit in camaruta si incepe sa printeze cu disperare, chiar si pe foile scrise pe jumatate. Imparte foi pe toate stradutele, pune si in casutele postale, pe pragurile caselor…Foile se termina..El se intoarce acasa si asteapta cu nerabdare dimineata !!!

A doua zi, orasul impanzit cu foi, pe care e scris mare, cu litere cam sterse si colorate : « Azi e ziua fericirii !!! Bucura-te cat poti tu de mult ! « Omenii trec grabiti, se uita asa in treacat pe foi, unii zambesc, altii arunca vorbe de genul, ‘alt nebun !!!’ sau ‘cum sa fiu fericit, cand am atatea pe cap !’. Omul, care fusese prea visator se gandise intr-un moment de duiosie atotsuficienta, ca asta ar putea aduce o schimbare, dar se gandise numai la sine, uitase de ceilalti oameni. De fapt voia sa fie el fericit, incercand sa-i faca pe ceilati feiciti macar pentru o zi. Se gandeste mai bine, si murmura deznadajduit : Suntem prea egoisti, pentru a mai fi fericiti! Stie ca nu va fi niciodata fericit, pentru ca singur nu poate fi fericit si nici nu va putea schimba lumea. Doar el insusi e un mare egoist. Apoi i se face foame si pleaca. Maine doar are interviu…a aflat ca, desi n-a terminat facultatea, se castiga bine spaland morti. Si pana la urma, who gives a shit about your happiness?

Noapte buna, narcolepticii mei!

Altfel

2007-08-15T15:00:00.000-07:00

Cu totii vrem sa ne implinim cumva…Si fiecare dintre noi isi gaseste implinirea in altceva, poate ca acel ceva e denumit generic prin aceleasi cuvinte : iubire, bani, fericire, job…dar e mereu altfel ! Asta pentru ca noi toti suntem diferiti.

Omul e cea mai ciudata fiinta.

Cand eram mai mica obisnuiam sa cred ca oamenii arata tare ciudat. De ce sa avem doi ochi, doua maini, doua picioare ? De ce nu doua guri, doua nasuri, o ureche si un ochi ? Am vorbi mai mult, dar am auzi mai putin si am manca, am mirosi, am saruta, am respira dublu…

Ne-am obisnuit cu celelalte vietuitoare din jurul nostru si ni se par firesti trasaturile lor.

Eram mai acum cateva zile cu cainele meu..si ma uitam la el cum face giumbuslucuri, cum se alinta..si deodata i-am intalnit ochii…ma reflectam asa cu totul in cercurile alea negre. Si atunci m-am gandit, oare cum ma vede cainele meu, nu-i par odioasa, gigantica ? Dar m-am linistit repede…nu prea gandeste el !!!Ei, faza e ca ne-am obisnuit sa comparam totul cu noi, si nu invers..noi suntem etalonul si de aceea n-am avut probleme legate de modul in care suntem plamaditi… Suntem doar altfel…Altfel prin ratiune, prin sentiment, prin gene. Dar, suntem asa cum trebuie ?

Intrebari inutile, spuneti si aveti dreptate. Mie imi place sa mi le pun. Gasesc un raspus (sau incerc sa intuiesc unul) si apoi uit de ele. Dar stiu ca am asa un raspuns..pentru orice eventualitate. Cea mai buna intrebare, dupa mine, e : care e rostul meu in viata ? Dupa ce gasim un raspuns, si, de preferat, sa nu-l uitam prea repede, ne putem considera pe jumatate impliniti.

Sensul meu in viata e sa dau vietii mele un sens…Trebuie sa mai descopar cum…

Pentru fiecare e insa un alt sens, mereu altfel…

SHIT

2007-08-14T14:02:00.000-07:00

E un cuvant urat..sa nu vorbim despre procesul de obtinere, sa vorbim despre lucrurile care se descriu cel mai bine cu acest cuvant…Sa zicem (ma refer asa in general, nu la persoana mea, in mod deosebit) : am o viata de kkt, am vazut o toala de kkt, io sunt de tot kktul…Intreaga noastra existenta graviteaza in jurul kktului. Am putea spune ca a aparut un nou curent: shitismul. Teoriticianul shitismului ar putea fi oricine, toti ne dam zilnic cu parerea despre shit sau, hai sa vorbim romaneste…Acest cuvant ar putea tine loc, fara probleme, semnelor de punctuatie: virgula, cratima, punct si virgula etc.

Chiar si cel mai destept om de pe pamant (cel care a sarit cu punga, in loc de parasuta –nush daca stiti bancul- e vb de Bush), a zis : ‘SHIT HAPPENS ALL THE TIME’. E clar! Nu ne putem opune shitului…e ceva inevitabil…Asa ca nu mai are rost sa ne miram, shitul e omniprezent…

Eiii, cut the shit !!!

De ce NARCOLEPTICUS?

2007-08-14T12:02:00.000-07:00

Imaginati-va un ochi scos din orbita, atarnand cu un firisor albicios, semigelatinos de lacasul gol, intunecat, sangerand. Celalalt ochi priveste neputincios bila spanzurata. Un ochi panicat si altul pendulandu-se nestiutor. Miscari oscilatorii, grabite, apoi o clatinare subreda, un elan timid si decolare stangace. Ochiul pluteste un moment in aer si apoi se izbeste de bitumul incins. Sfaraie ca un ou de gaina in tigaie si apoi un pas grabit il zdrobeste...Dar nu se sparge de tot! Priveste in gol pasii grabiti, apoi simte o ciupitura. O vrabie flamanda smulge o farama din el, apoi o scuipa. Un caine schilod il miroase, il linge si apoi il abandoneaza, retragandu-si rapid balele inutile. Ochil covalescent regreta acum nesabuinta lui si remomereaza ultimele imagini frumoase din viata lui: cerul sticlos, un Lambourghini, un san cald si moale si plutirea lui... Vrea ca pleoapa sa-l acopere, sa nu mai vada, sa nu mai simta nimic. Un negru gros... si atat.
Se retrage intr-un narcoleptism neintrerupt.
Dar de ce povestea asta macabra, cu ochiul care a esuat in drumul lui spre libertare?
Pentru ca si noi avem astfel de tentative...suntem narcoleptici incurabili, metaforic vorbind. Inchidem ochii si atipim fara a atinge onirismul nocturn, ci pe cel mult mai dulce, onirismul implinirii...Poate narcolepsia asta, de care vorbesc, nu cea certificata medical, e o stare inutila, dar care ne smulge din absurdul cotidian, din ghearele dezamagirii si ne ofera ceva clipe de frumos.
Eu, recunosc, visez mult cu ochii deschisi, dar nu sunt prinsa intr-un idealism exacerbat. Sunt un Narcolepticus...ca voi toti, ca noi toti. BLOGATI-VA si voi in Narcolepsia si, pentru un moment, tot ce v-ati dorit vreodata vi se va intinde, prietenos si cald, la picioare...