Catedata simt ca ma nevoie de o alta viata…Ca am inceput asa prost si ca nu mai pot continua. Asa ca un desen prost, trebuie sa-l stergi de tot, sa-l acoperi cu vopsea, sa arunci toata cutia cu pasteluri peste panza, sa-l manjesti, sa-l rupi in bucati mici, mici, mici..atat de mici cat sa nu le mai gasesti apoi prin camera.
Dar viata mea, desi ca o panza nereusita..nu pot s-o sfasii. Pana la urma o sa incerc s-o acoper, s-o ajustez. Am desenat odata o chestie..nu mi-a placut deloc. Apoi, peste o saptamana am gasit schita si am continuat sa desenez…am facut un chip cam desfigurat care urla..avea ochii rosii si gura verde, manjita de tarana si verdeata pe care le smulsese din pamant..Disperare, poate ar fi trebuit sa se numeasca desenul meu..dar eu i-am zis FRICA. Asta pentru ca eu nu sunt o disperata, dar frica imi este..Frica de a ma plimba intr-un cerc, de a reveni mereu la aceleasi puncte. Cateodata viata mea e prea rotunda... o s-o ascut bine, ca sa nu mai ma intorc inapoi..desi unele momente le-as retrai la nesfarsit..dar vreau altele noi si mai frumoase...Pana la urma mi-a placut desenul meu..si tipatul lui nu m-a durut..
Asta ma face sa sper...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu