si ma uit pe fereastra si vad fotografii surprinse in unghiuri acutite, si ma mai uit o data si vad ca frunzele din fotografie se misca... frunze maro-galbui de vara, iar norii lenvesc in forma de canapea. Eu ascult tema muzicala din Gran Torino si simt acea bucurie a inceputurilor, acea bucurie ca sunt viata.
Ps: nu vad soarele, dar imi amintesc de compunerea din clasa a 3-a a unui coleg, "soarele ca o mamaliga..." as zice usor terciuta acum [e cam racoare]
4 comentarii:
Buna ! Am vazut ca ai lasat un comentariu acum cateva zile pe blogul meu. Si eram curios daca ne cunoastem...?
da, din liceu. Indicii: b'estfest, umbrela, bilete :P
Unde vezi tu tart pe fereastra fotografii surprinse in unghiuri ascutite, ca din cate stiu din cocioaba noastra nu se vad decat niste frunze si un perete... sau nu sunt eu in stare sa vad latura lor poetica? :))
ma uitam pe fereastra de la serviciu :))
Trimiteți un comentariu