Promisiuni

Pentru cei mai multi un nou an e un nou inceput, un prilej sa te schimbi, sa vezi viata prin alte lentile, ca si cum in cateva minute, cele ce despart anii, ar purta cu fiecare bataie de secundar un descantec magic, ar rosti numele fiecaruia dintre noi si ne-ar binecuvanta sa fim mai mai orisicum. Timpul nu se opreste pentru a reincepe, ci continua sa curga, iar noi ne agatam de numerele care se preschimba si ne programam momente, stari si ocazii, fara sa ne dam seama ca schimbarea e continua ca si timpul in sine.
Totusi intram in noul an, nu ca am fi iesit vreodata, plini de sperante si de avanturi energizatoare, ne scuturam si gandim ca suntem vindecati, ca am ingropat totul in urma, iar acum suntem purificati, inceputul ne sta glorios in fata, iar noi, noi ne facem planuri, liste, stabilim obiective. Dar totul e vechi si tocit, ideile raman aceleasi, materia imbatranita, numai zambetul nostru de an nou e usor mai albicios si mai tamp.
Inceputul e continuare, doar ca si eu ma prind in elanul si sunetele ametitoare din jur. Ma pierd in ganduri zglobii, colorate si care ma arunca obosita cu capul in perna, ducandu-ma departe intr-un timp fara inceput, in care emotiile mele se intalnesc cu maini lungi si calduroase, care ma mangaie pe frunte, si voce rupta din bataile pntecului molatec care-mi sopteste: "Totul o sa fie bine!". Si eu cred si ma bucur si le spun si celorlati, atat de convinsa incat, deodata, toata lumea mi se pare mica, iar eu ma ridic si ii cuprind pe toti si-i imbratisez, facandu-i sa simta binecuvantarea noului an, iar eu contopindu-ma si impartind fericirea unei clipe.
Ah, nu mai conteaza, a trecut momentul, acum sa roim cu totii pe strazi, cu ganduri reci si cenusii, grabiti, prea grabiti sa vedem si sa constientizam ca nu pentru asta ne trece timpul, care nici macar nu mai este al nostru.
E ora 10:31 PM, dar nu e ora mea, pentru ca am avortat timpul in momentul in care am uitat sa ma gandesc la mine si sa ma port pe mine in timp cu pasi tantosi, nu grabiti si murdariti de povara lumii ascutite, care imi strapunge timpul si ma lasa rece si uitata cu degetele pe tastatura mea cu firimituri...
De noul an, vreau si eu un an numai al meu.