in subteranul parasit, unde ciorile nu canta nicodata...

In canalul numarul 41, de pe strada Dorul Lelii, canalul ala cu 3 ochiuri si un sfert, sta de 5 zile si 3 ore, mai mult sau mai putin. Avea parul pana la urechea stanga, iar in dreapta avea un sobolan, care isi terminase de carat familia numeroasa in noul lacas, nu prea primitor, de altfel. In buzunarul hainei, ce fusese acum o luna un superb pardesiu visiniu de catifea marca Shanghai Gordelione Gucco&Leviatanuria..cu o delicioasa aplicatie veritabila, blanoasa si baloasa pentru privirile invidioase…avea un ceas elipsoidal legat cu un lantisor ruginos, usor inverzit la un capat…Lantisorul se prelingea dupa maneca hainei, pana aproape de coltul unghiei de la degetul aratator..noduros si bandajat intr-un colt de ziar…inca se zareau 3 litere M, A, Z…(sumă cu care un jucător majorează miza iniţială...sau poate ca mazda, mazilit....), apoi un firicel mic dintr-o litera..dar putea fi orice. Omul asta sta cu spatele..si cu mana pe spinarea boltita. Avea un bocanc adanc infipt in balta noroiasa..si plescaia...sporadic scuipa langa botul bocancului..sau pe langa botul bocancului...Apoi se opri. Gatul i se uscase.

O bubuitura se auzi langa crestetul sobolanului-parazit. Gura canalului cazu si sobolanul si cu adunatura de pramatii cu cozi solzoase cazura sfartecate in balta, murdarindu-i bocancul. Omul se ridica, urca scara si iesi in lumina blajina a diminetii. Isi scutura haina, isi potrivi tacticos ceasul, se scarpina dupa urechea stanga..o cauta, inutil, pe cea dreapta..si purcese cu pasi marunti intr-un bocanc acoperit de sange, blana, solzi si saliva.