peste tot numai jderi...

Tiptil, tiptil..labute alunecau pe coridorul labartat si inecat in mucuri de tigara inca fumegande..

“- Sa ne ascundem aici!!..zise unul.“

S-au strecurat sub tocul usii, toc subtire si prelung, s-au unduit putin de formele-i languroase si, apoi, in coloana, au invadat camera...ca niste mici razboinici veritabili, dar cu baionetele ruginite, coclite de vremurile grele..

In camera luminoasa au gasit o punga mare, plina cu coji de portocale si au inceput sa roada partea albicioasa, pe care au scuipat-o spontan..apoi si-au facut un ceai..tot din coji de portocale..

Le placea sa stea langa punga de hartie cu toarte molesite.

“- Daca ne alunga???”

“- Cum sa ne alunge?..doar suntem jderi...”

Nu i-a alungat nimeni, dar cojile de portocale s-au terminat...