para-zeet...

Uneori un parazit simbiotic, alteori ca o ventuza ce se lipeste de piele si o aduna in cute mici, pana se umfla..intotdeauna am plecat inainte sa explodeze pielea..nu de alta, dar as fi murit si eu…si nu vreau sa mor..nu inca ..tocmai din cauza asta parazitez…fiinte, obiecte, copaci, strazi, ciocolata, pe tine…

Era odata o tipa si incerca…Incerca sa incerce multe, sa fie altfel si sa simta. Traia intr-o camera cu multe scaune, cu gratii verticale frumos varuite si cu un copac vestejit afara. Cand am cunoscut-o era iarna. Avea un palton de primavara, parul ravasit si inghetat..Avea o geanta incropita din carpe, colorata si sic. Mereu avea o cutie gaurita, intr-un buzunar. Prima data cand am vazut-o, n-a vrut sa-mi arate ce e in ea. Apoi ne-am vazut intr-un parc, plin de gropi si incercuit cu plasa verde si cazuta..Avea 3 gauri in partea din stanga si vantul suiera vulpav prin ochiurile ei largi si clipinde. Imi amintesc asta, pentru ca nu gaseam poarta parcului, si am largit o gaura si apoi am intrat inauntru..Abia apoi, mi-am dat seama, ca nu era imprejmuit. Pacat…plasa avortoare nu mai statea teapana..si caini latosi si cu ochii pierduti.. nu in ganduri, ci prin alte parcuri, intrau prin gaura aia si se scarpinau prin gropile facute de buldozere si lasau dare de urina langa banca pe care, eu o asteptam pe tipa cu cutiuta gaurita..A venit tarziu, dar nu i-am reprosat nimic. In fond, era placut in parc..se facuse seara, iar cainii se leganeau de piciorul meu, eu le mai dadeam un ghionte cu bocancul, ei ma muscau de blugi, dar nu aveau dinti..asa ca inutil..nu i-am mai lovit, doar ca ma umplusem de par canin, murdar si balos, cu calti incurcati si mirosind a casa parasita in graba si cu geamurile ferecate. Tipa venise…s-a mirat ca nu i-am aplicat nicio mustrare..n-a zis nici ea nimic, doar mi-a intins cutiuta ei..o avea in buzunarul paltonului ei verde..un verde crud, mirosind a plante strivite sub picioare goale. Am luat cutia si am asezat-o pe banca, langa mine. Un caine s-a ridicat pe labele din fata…atunci am vazut ca avea doar o ghiara, era murdara si parea usor strivita..aplatizata..si incerca sa traga cu laba cutiuta. Atunci am apucat cutia, si am tinut-o in mana. Eram curioasa, dar si mai curioasa sa vad ce crede tipa despre mine si gesturile mele. Nu scotea niciun cuvant. Astepta sa o deschid..Eu ii vorbeam despre noapte..despre intuneric si despre cainii din parc. I-am povestit si despre plasa verde..nu m-a privit tot timpul asta..se uita sporadic la mana mea, in care tineam incatusata cutia. In cele din urma, am decis s-o deschid. Aveam o lanterna mica pe post de breloc si am aprins-o..luminand timid catre cutie..Inauntru, in cercuri mici se misca o cochilie…parea varful unei inghetate de fistic..Mi-a zis sa inchid cutia, pentru ca melcul ei e sensibil la frig si de dimineata tusea. Am acoperit-o repede. Apoi mi-a zis ca ea trebuie sa plece cu autobuzul, a doua zi dimineata. Pleca in munti, cu cortul, sa studieze melci, iar melcul ei e unul tropical si n-ar rezista si ca ar fi profund indatorata sa-l pastrez eu in acest rastimp.

‘Trebuie doar sa-l mangai pe cochile seara, nu-i place intunericul si sa-l pui la o saptamana o frunza de castan…daca nu gasesti castan, ii pun frunza de mesteacan, dar o data la 3 zile…’.

Ea n-a mai asteptat consimtamantul meu si s-a ridicat pe varful cizmelor ei lacuite si a plecat. Pasul drept era mai mare decat cel stang..Nu-i stiam numele..

Atunci mi-am zis ca n-are sa mai revina..Am gasit lipit de spatele cutiei un biletel:

‘El e Runko..stii melcii sunt mai buni decat oamenii..nu te parasesc niciodata..doar daca mor..si daca fug….fug incet..ca sa-i gasesti repede..asta pentru ca sunt cam orgoliosi..si vor sa-i impaci si sa le ceri scuze..dar sunt foarte loiali..Runko o sa aiba grija de tine.’

Runko a murit a doua zi seara..mi-a fost foarte loial in ziua aceea..a stat numai pe mana mea stanga...

N-am mai fost in parcul ala, dar am auzit ca nu mai are plasa verde si nici caini..Pacat…Era singurul parc in care am stat 5 ore pe banca si cu 3 caini imprejur, cu bocancii infipti in zapada, cu calti de par de caine pe blugi, cu melcul in mana, inchis in cutie, si cu o tipa tacuta langa mine.

Melcii n-au fost niciodata viciul meu..