O cunostea de putin timp…dar voia sa stie totul despre ea. Au vorbit la inceput despre noroi, ea calcase cu bocancii intr-o groapa plina ochi cu mal mustos si avea blugii murdari pana la gambe...si bombanea, de fapt, injura, erau blugi noi si n-avea sa-i spele toata saptamana, pentru ca iesise si nu mai avea bani pentru spalatorie si nu se gandea nicio clipa sa-i spele ea..ligheanul era gaurit si nu-i placea sunetul frecatului si nici miscarea ritmica...avea alergie la detergent..odata i s-au umflat degetele ingrozitor, iar umghiile parau sa scape incet de sub jugul pielii, a pielitelor...cum o furnicau toate cand auzea cuvantul asta ascutit...scarbos...pielite, unghii, scrasnitul dintilor, trosnitul degetelor, lichidul [sin]ovial...
O nelinistea ceva, dar ii era frica sa vorbeasca, teama ca ar putea fi inteleasa gresit, judecata...Incepu sa vorbeasca despre peretele din balconul colegului ei..avea o garsoniera..mergea des la el, pentru ca statea singur si avea mai mult spatiu acolo si avea un balcon mare, imprejmuit cu geamuri opace, si in partea dreapta avea un mic vitraliu verzui cu modele geometrice...Sta pe balcon si fuma ore in sir...mai vorbea cu colegul asta al ei..care o privea gales si ii mai tinea cateodata mana..doar atat...Dar ce perete avea balconul!!! Peretele din partea dreapta, cum iesi din singura camera..neimportant de amintit vreun detaliu despre camara..banala, nefiresc de mica si intunecoasa..si rece, cu aer umed si ranced mai ales seara, cand vecina de jos prajea ficati si rinichi..si un fum puturos urca..era imposibil sa stai in balcon..
Sa ne intoarcem la perete, cu fata la el...Putin mai in spate!!!..
Trebuie contemplat...
In partea de mijloc peretele era zimtat...si sus ar fi fost, dar cazuse tencuiala si ieseau in afara, ca niste mate ale unui soldat improscat de grenada, caramizile sangerii...sangerii de sange...o sa va povestesc al cui...Lateral erau doua bare de lemn, nu metalice..metalul e rece, alunecos, iar cand ai mainile ude e de-a dreptul dezgustator...
Ii placea sa stea langa perete, prin perete, sub perete...isi gasea linistea...Miscari usoare, sacadate, ca unduirile spontane starnite de un cantec de leagan....Partea de sus...era ca un sarut plapand, mai jos in striatiile de var...mangaieri gronjoase pe frunte...mereu nealintata...
“Fiecare ar trebui sa aiba peretele sau”....asta i-a zis cand s-au despartit la colt de strada.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu