Cu totii vrem sa ne implinim cumva…Si fiecare dintre noi isi gaseste implinirea in altceva, poate ca acel ceva e denumit generic prin aceleasi cuvinte : iubire, bani, fericire, job…dar e mereu altfel ! Asta pentru ca noi toti suntem diferiti.
Omul e cea mai ciudata fiinta.
Cand eram mai mica obisnuiam sa cred ca oamenii arata tare ciudat. De ce sa avem doi ochi, doua maini, doua picioare ? De ce nu doua guri, doua nasuri, o ureche si un ochi ? Am vorbi mai mult, dar am auzi mai putin si am manca, am mirosi, am saruta, am respira dublu…
Ne-am obisnuit cu celelalte vietuitoare din jurul nostru si ni se par firesti trasaturile lor.
Eram mai acum cateva zile cu cainele meu..si ma uitam la el cum face giumbuslucuri, cum se alinta..si deodata i-am intalnit ochii…ma reflectam asa cu totul in cercurile alea negre. Si atunci m-am gandit, oare cum ma vede cainele meu, nu-i par odioasa, gigantica ? Dar m-am linistit repede…nu prea gandeste el !!!Ei, faza e ca ne-am obisnuit sa comparam totul cu noi, si nu invers..noi suntem etalonul si de aceea n-am avut probleme legate de modul in care suntem plamaditi… Suntem doar altfel…Altfel prin ratiune, prin sentiment, prin gene. Dar, suntem asa cum trebuie ?
Intrebari inutile, spuneti si aveti dreptate. Mie imi place sa mi le pun. Gasesc un raspus (sau incerc sa intuiesc unul) si apoi uit de ele. Dar stiu ca am asa un raspuns..pentru orice eventualitate. Cea mai buna intrebare, dupa mine, e : care e rostul meu in viata ? Dupa ce gasim un raspuns, si, de preferat, sa nu-l uitam prea repede, ne putem considera pe jumatate impliniti.
Sensul meu in viata e sa dau vietii mele un sens…Trebuie sa mai descopar cum…
Pentru fiecare e insa un alt sens, mereu altfel…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu