Imaginati-va un ochi scos din orbita, atarnand cu un firisor albicios, semigelatinos de lacasul gol, intunecat, sangerand. Celalalt ochi priveste neputincios bila spanzurata. Un ochi panicat si altul pendulandu-se nestiutor. Miscari oscilatorii, grabite, apoi o clatinare subreda, un elan timid si decolare stangace. Ochiul pluteste un moment in aer si apoi se izbeste de bitumul incins. Sfaraie ca un ou de gaina in tigaie si apoi un pas grabit il zdrobeste...Dar nu se sparge de tot! Priveste in gol pasii grabiti, apoi simte o ciupitura. O vrabie flamanda smulge o farama din el, apoi o scuipa. Un caine schilod il miroase, il linge si apoi il abandoneaza, retragandu-si rapid balele inutile. Ochil covalescent regreta acum nesabuinta lui si remomereaza ultimele imagini frumoase din viata lui: cerul sticlos, un Lambourghini, un san cald si moale si plutirea lui... Vrea ca pleoapa sa-l acopere, sa nu mai vada, sa nu mai simta nimic. Un negru gros... si atat.
Se retrage intr-un narcoleptism neintrerupt.
Dar de ce povestea asta macabra, cu ochiul care a esuat in drumul lui spre libertare?
Pentru ca si noi avem astfel de tentative...suntem narcoleptici incurabili, metaforic vorbind. Inchidem ochii si atipim fara a atinge onirismul nocturn, ci pe cel mult mai dulce, onirismul implinirii...Poate narcolepsia asta, de care vorbesc, nu cea certificata medical, e o stare inutila, dar care ne smulge din absurdul cotidian, din ghearele dezamagirii si ne ofera ceva clipe de frumos.
Eu, recunosc, visez mult cu ochii deschisi, dar nu sunt prinsa intr-un idealism exacerbat. Sunt un Narcolepticus...ca voi toti, ca noi toti. BLOGATI-VA si voi in Narcolepsia si, pentru un moment, tot ce v-ati dorit vreodata vi se va intinde, prietenos si cald, la picioare...
Se retrage intr-un narcoleptism neintrerupt.
Dar de ce povestea asta macabra, cu ochiul care a esuat in drumul lui spre libertare?
Pentru ca si noi avem astfel de tentative...suntem narcoleptici incurabili, metaforic vorbind. Inchidem ochii si atipim fara a atinge onirismul nocturn, ci pe cel mult mai dulce, onirismul implinirii...Poate narcolepsia asta, de care vorbesc, nu cea certificata medical, e o stare inutila, dar care ne smulge din absurdul cotidian, din ghearele dezamagirii si ne ofera ceva clipe de frumos.
Eu, recunosc, visez mult cu ochii deschisi, dar nu sunt prinsa intr-un idealism exacerbat. Sunt un Narcolepticus...ca voi toti, ca noi toti. BLOGATI-VA si voi in Narcolepsia si, pentru un moment, tot ce v-ati dorit vreodata vi se va intinde, prietenos si cald, la picioare...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu