Viata mereu te surprinde cu ceva…frumos, altfel, orbitor, scarbos, nebunesc. E important sa faci cat mai mult asa cum simti, sa-ti urmezi visurile si sa nu lasi timpul sa treaca prin tine, fara sa ramana putin si in tine.
Azi mi-am dat demisia. Nu sunt prea afectata pentru ca de mult imi doream sa plec de acolo.
De ce ? Simteam cum ma seaca fiecare minutel petrecut pe scaunul ala, cum creierii mei se izbesc de cutia craniana, cum sinapsele dintre neuroni se petrec lent si prelung, fara a mai ajunge la capat, cum mintea mea zboara, fara rost, la jumatatea de pat din camin, la mancarea de acasa, la niste brate calde si ocrotitoare…
Acum quo vadis ? Pai..nu prea stiu..vreau sa fac lucruri pentru mine, lucruri care sa merite, lucruri noi, sa cunosc oameni noi, sa invat chestii noi. Deja am inceput (acum cat m-o tine? This is za question…).
Si vorbeam cat de ciudata, taioasa, adrelinoasa, surprinzatoare e viata. Saptamana trecuta ma incerca cea mai shitoasa stare, iar saptamana asta parca radiez.. Poate credeti ca starile astea extreme sunt pacatoase si in neregula. Sunt normale. Simti ca viata e frumoasa, doar dupa ce ai realizat ca poate fi si urata…De asta apreciez si uratul..el e masura a tot ce iubim…Uratul e barometric.
Incepe o noua etapa...simt ca am trecut la next level. Prostii..Poate, dar ce bine e!
Ps: La multi ani pt cineva ffff drag mie!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu