Ziua fericirii

Sa va spun o poveste…

A fost odata ca niciodata, de fapt, este si traieste chiar acum, poate esti chiar tu…un om. Nu un print, nu un astronaut, nu un autopsier sau un copywriter. Pur si simplu un om. Si omul asta avea un vis mare, sa faca ceva ce nu a mai facut nimeni inaintea lui. Si asa cu o frenezie nebuna a inceput sa caute…de ce ar mai fi nevoie pe pamant ? Ii intreaba pe prieteni, cam ce si-ar dori ei asa cel mai mult…toti, pai BANI, frate, ce ma mai intrebi? Pe el nu-l ajuta asa mult raspunsul asta, pe prietenii sai ii dureau undeva de cautarile lui cam inutile..si-i tot repetau, fa si tu ceva practic, o sa mori de foame cu gandirea asta utopica. Ce vrei sa inventezi : o masinarie de desfacut melci, o dracie zburatoare, un cyborg, o pastila magica ca sa nu mai dormim ? S-a gandit el mai bine si a vazut ca pe el nu prea s-a intrebat cam ce lipseste pe lumea asta. Intr-o noapte, pe cand se intorcea cu metroul acasa, in vagon se afla nelipsitul cersetor…care dupa ce rosteste scriptul induiasator, trece cu mana intinsa pe langa el. El nici nu-l baga in seama…pana cand, langa el, un tip ii intinde o moneda. Cersetorul ii raspunde scurt : Sa fii fericit !

Atunci eroul din povestea noastra se trezeste brusc din reverie si un evrika expulzat brusc apare pe chipul sau. Apoi, ca un om care a gasit cheia de la toate misterele, se strecoara grabit in camaruta si incepe sa printeze cu disperare, chiar si pe foile scrise pe jumatate. Imparte foi pe toate stradutele, pune si in casutele postale, pe pragurile caselor…Foile se termina..El se intoarce acasa si asteapta cu nerabdare dimineata !!!

A doua zi, orasul impanzit cu foi, pe care e scris mare, cu litere cam sterse si colorate : « Azi e ziua fericirii !!! Bucura-te cat poti tu de mult ! « Omenii trec grabiti, se uita asa in treacat pe foi, unii zambesc, altii arunca vorbe de genul, ‘alt nebun !!!’ sau ‘cum sa fiu fericit, cand am atatea pe cap !’. Omul, care fusese prea visator se gandise intr-un moment de duiosie atotsuficienta, ca asta ar putea aduce o schimbare, dar se gandise numai la sine, uitase de ceilalti oameni. De fapt voia sa fie el fericit, incercand sa-i faca pe ceilati feiciti macar pentru o zi. Se gandeste mai bine, si murmura deznadajduit : Suntem prea egoisti, pentru a mai fi fericiti! Stie ca nu va fi niciodata fericit, pentru ca singur nu poate fi fericit si nici nu va putea schimba lumea. Doar el insusi e un mare egoist. Apoi i se face foame si pleaca. Maine doar are interviu…a aflat ca, desi n-a terminat facultatea, se castiga bine spaland morti. Si pana la urma, who gives a shit about your happiness?

Noapte buna, narcolepticii mei!